Lună şi flori

Un câmp de bumbac –
Ca şi cum luna plină
Ar fi înflorit.

haiku de Matsuo Basho, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte de florar –
lumina lunii cade
pe iasomie

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptură a naturii

Sculptură eşti, gingaşă, a naturii
Cu sâni frumoşi ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colţul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.

Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Şi-n revărsarea-i dulce şi eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.

Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii

Pe pat de flori aş vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să desluşesc privirile-ţi senine
Şi să te simt în mii de ipostaze.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpei matinal
Luna plină scaldă
grădina cu flori,
Ţipătul păunilor
sparg visele în zori.

tanka de Valeria Mahok (21 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

şoapte
floare de ferigă sub lună plină
paşi
dansul pe frunze de mătrăgună
vei fi cu mine

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără paiaţe

Ce credeai, tu,
când îmi mângâiai priviri plutitoare
în aerul dintre albastru şi floarea ta?
Ştiam să smulg rază după rază:
mă iubeşte...
nu mă mai duc azi în piaţa cu paiaţe...
Luam aşternutul primei seri cu lună plină,
aplecată peste fiori ameţiţi de mahmureala viorelelor,
mă cuibăream printre sclipirile cerului apoi,
eu, doar eu,
sărutam o altă lume,
fără piaţă...
fără paiaţe...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiaţi, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu faţa către umbra mea – şi deja suntem trei.
Luna nu ştie cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuşi, pentru o vreme fac luna şi umbra tovarăşii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să ţină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace şi încolo.
Dansez – umbra se răsfiră şi tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu eşti frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aş vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Şi să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruţi
Şi încet să-mi şopteşti,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubeşti.
În braţele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Şi să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aş vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.

poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu vom mai merge la plimbare

Noi nu vom mai merge la plimbare
Prin catifeaua nopţii, să-i simţim alintul,
Deşi inima-i încă iubitoare
Şi luna sus pe cer curată ca argintul;

Pentru că,-n timp, sabia-şi uzează teaca
Şi sufletul îşi istoveşte pieptul,
Pentru că inima cere-o pauză, săraca,
Şi chiar iubirea la odihnă-şi cere dreptul.

Deşi noaptea-îndeosebi iubirea dă în floare
Şi deşi ziua prea îndată vine,
Noi nu vom mai merge la plimbare
Sub raza lină-a lunii pline.

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg

Tu eşti copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le fereşti de vânt, de viscoliri şi ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înfloreşte-n noi.

Îţi dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Şi-ţi pare că la altul am inima şi gândul,
În nopţi cu lună plină şi visele-ţi veghez,
Adorm abia la ziuă, aştept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Şi nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieţii-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineţi cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze şi de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veşnic visători!

poezie de Angelina Nădejde (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primăvară

Te iubesc nespus şi-i pace,
în visul meu e linişte deplină
când luna pletele-şi desface
ca o femeie în mugur de lumină;

Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetişor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...

Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în aşternutul crud de grâu...

poezie de Lusiana Drăguşin (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
"Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire..."

Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încreţind obrajii pârâiaşului de dincolo de drum,
Poposind aici şi-a descărcat povara de parfum,

Aromele de pin... scuturând, indolent şi leneş,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceş".

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străfulgerare

Îmi legănam aşteptarea la sân
într-un cuib stingher
troienit de flori de ger.
O străfulgerare m-a trezit din torpoare.
O străfulgerare de gând,
o străfulgerare de vis,
o străfulgerare de dor,
nu ştiu exact ce era.
Ştiu doar că
alergai prin troiene cu un şoim pe umăr.
"Adăposteşte-mă în noaptea ta cu stele!"
strigai,
şi strigătul tău
a dezgheţat
lichenii sidefii de lumină
încremeniţi de la începutul Creaţiei
pe partea nevăzută a Lunii.
"Deschide-mi o fereastră
spre lumea ta de linişte ascunsă!"
mi-ai zis.

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

eram un pescăruş mângâiat
de ploaia cu miros de pin
care-şi simţea inima tulburată
de luna plină
în contemplarea salcâmilor înfloriţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un sărut

trandafir geană de rouă
înflorit sub lună nouă
dulce boarea ta să vină
la un vad de lună plină
cu fiorul primei şoapte
să mă vindece de noapte
şi să-mi dea durerea dulce
pe mireasmă să mă culce
şi la vad de lună seacă
gândul roşu să mă treacă

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruchipat în aşteptare

Pe unde mergi, să-ţi calc pe urme
Şi unde gânduri îţi rosteşti,
Să ţi le prind din zbor, trupeşti
Să le adulmec, să mă îndrume?

În care timp, din calendar,
Îţi pui amprente de solstiţii,
Să-ţi caut ierni din dispariţii,
Să ştiu când vara o porţi dar?

Pe care pagini le citeşti,
Să-ţi pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clăteşti?

În care anturaj te învârţi,
Să-şi sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci şi asculţi?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţia e colosală, cu aromă florală şi inima devine senină ca o noapte de vară cu lună plină când reuşeşti să scoţi calităţile oamenilor la lumină.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei poezii japoneze

Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei

Viaţa mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemişcat
verdele cascadei Hoshi

O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aştept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...

***

Lumea sta neschimbată
Seminţele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamna care trece

Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)

Păşim tăcuţi pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopţile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie uşoară
De frig, de dezolare, şi doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire şi floare şi lumină.
Pădurea de mesteacăni uşor şi dulce geme,
Argintul ei păleşte cu cea din urmă vreme
A verii... Îngheţată se-nalţă luna plină.
Ţesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Şi mâinile-ngheţate nu vor să se-mpreune.

poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!