Lusiana Drăguşin despre flori

Făr' de prihană

Duminicile mele-s numai soare
(chiar dacă) norii uneori mai plâng,
la gât îmi flutură eşarfe de mirare
când văd iubirea cum uşor o strâng
de mijloc, ca pe o mireasă care,
desculţă, o porneşte spre Altar
cuprinsă de o dulce-nfiorare
din ochiul înflorit, mărgăritar;

Port suflet alb şi fără de prihană,
în trupul meu de: Lu... siană!

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primăvară

Te iubesc nespus şi-i pace,
în visul meu e linişte deplină
când luna pletele-şi desface
ca o femeie în mugur de lumină;

Trupu-mi este alb -zvâcnesc-
te strigă uneori încetişor,
de-atâta primăvară înfloresc,
ia-mă cu tine la izvor!...

Du-mă prin verdele dintâi,
la salcia cu pletele în râu,
să-mi pui o stea la căpătâi,
în aşternutul crud de grâu...

poezie de Lusiana Drăguşin (14 mai 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în eternitate

Cu tine soarta mi-a zâmbit,
în primăveri la rând am înflorit;
de mă trezesc din vis plângând,
eşti floarea albă a fiecărui gând.

Plesneşte verdele-n zăvoi,
potecile miros suav a ploi;
la moara veche valuri clipocesc,
iubeşte-mă aşa cum te iubesc!

În păr mi-a nins cu puf şi stele,
eşti raza caldă-a visurilor mele
ce tainic faţa mi-o-mpresoară
şi gura-mi este ca o azimioară.

poezie de Lusiana Drăguşin (25 martie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri imaculate

Am înflorit ca o mireasmă a florilor de măr,
pe buze port cuibul înverzit de mugur,
contur fragil al unui rid de primăvară,
ai răsărit dinaintea mea ca un arc de curcubeu
şi-acum îmi port zilele şi nopţile de-a rândul
spre orizonturi liniştite şi imaculate,
dar mi-am păstrat braţele rotunde
şi-aduc din nou a îmbrăţişare,
lumina ochilor tăi muşcă blând din irizări plăpânde,
iar privirea îmi înalţă zborul
spre desăvârşirea neclintită a iubirii
şi n-ai să poţi să mă uiţi vreodată -
asta îţi citesc pe chip printre atâtea cuvinte nerostite
şi respir iubire...
Vibrează clipa, vibrează noaptea,
crestează-mi buzele doar c-un sărut fierbinte
din adierea respiraţiei tale
chiar dacă taci,
îţi iubesc tăcerea care mi-a stins neliniştea din suflet!

poezie de Lusiana Drăguşin (22 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia sufletului meu

Îţi port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Şi a înflorit în mine bucuria.

De-aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi ţi-aş cânta de dragoste şi dor,
În fiecare mărunţiş al vieţii să te caut
Şi-n limpezimea apei, la izvor.

Te văd din nou cu ochii minţii,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viaţa mea cu dinţii,
Să ies din trup, ca o nălucă.

Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta mă simt uşoară
De tot ce am urât în traiul meu.

poezie de Lusiana Drăguşin (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc minuni zi de zi, în inima mea au început să îmbobocească splendide flori, abia aştept înflorirea să vă dăruiesc parfumul şi frumuseţea lor.

Lusiana Drăguşin (15 august 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geana biruinţei în poem albastru

Am strâns în fiecare părticică
din mine iubire,
o conturez cu speranţa dincolo de cuvinte
şi-o rispiesc sub inconştienţa emoţiilor
în sălbăticia
avidă de tine.

Creez să trăiesc,
trăiesc şi creez
să fiu femeia tuturor dorinţelor tale
pentru că tu eşti ecoul tuturor dorinţelor mele,
fragment din fericirea şi echilibrul lumii;
numai aşa vom înţelege că ne-ar mai trebui o viaţă
să desluşim bucuria noastră
şi veselia florilor din primăveri nebănuite
care ne vor ocroti şi ne vor păstra
până ne va umple imaginaţia
de jertfa ce nu figurează confesiunilor interioare
şi vom fi dezgoliţi de noi
în retrăiri adânci

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin (23 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele trandafirilor

Din credinţă-mi scriu Iubirea
pe o fantă de lumină
adorându-Ţi mângâierea,
mâinii Tale ce-i divină.

Pictograme, stinse-n valuri
ţes secundele-n ferestre,
unduite-n idealuri
rătăcite-ntre rupestre.

În chemări, duse departe,
o nespusă rugăciune
vorba-mi dulce ar vrea să poarte
de-ar putea, doar al Tău nume.

Clipa-mi pârguie privirea,
şi-mi botează roua-n flori
invocând, că nemurirea,
paradox e-n scăldători.

[...] Citeşte tot

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!