În fiecare an, în noiembrie, după ce zilele încep să se micșoareze, încoronând cu mareție orele toamnei, mă duc să vizitez crizantemele... Ele sunt, cu adevărat, cele mai raspândite și cele mai diverse dintre flori.
citat celebru din Maeterlinck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii îl învață treptat pe orice om că doar adevărul este minunat.
Maeterlinck în Viața termitelor (1926)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă astrele erau imobile, timpul și spațiul n-ar mai fi existat.
Maeterlinck în Marea Lege, gravitația universală și forța centripetă (1933)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Letargie
Aceste buze-au uitat demult să-și pună acolada
Sărutului pe ochii orbi, mult mai reci decât zăpada,
Absorbiți de-acum de magnificul vis al timpului stelar.
Somnolenți, precum copoii ascunși-n în iarbă par,
Privind cum trec stoluri gri spre orizont, tăcute, fără grabă,
Cercetând lumina lunii scuturată-n iarbă,
Dezmierdați de ceruri la fel de vagi ca existența lor.
Privesc, netulburați de oboseală sau de-al pizmei clor,
Cum trandafirul înflorește,-n fiecare palmă rege,
O pace verde și continuă ei nu pot înțelege.
poezie clasică de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul ne lipsește în același timp, de-ndată ce depășim linia primitivă a dreptății; o minciună dă naștere la o sută de minciuni și o trădare revine printr-o mie de trădări.
citat clasic din Maeterlinck
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Știi, Doamne, sărăcia mea!
Și tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Și puțin soare pe o moartă.
Și oboseala mea s-o vezi,
Și luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.
Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viață.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheață.
poezie clasică de Maeterlinck din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Spitalul
Spitalul!
Spitalul pe malul șenalului,
Spitalul și luna iulie!
Se-aprinde-un foc în salon,
În vreme ce vapoarele Atlanticului fluieră pe șenal!
( Nu te apropia de ferestre! )
Aici sunt imigranții dând târcoale castelului,
Iar eu văd un iaht în furtună!
Și turme de vite pe toate navele!
( Este mai bine să ții ferestrele închise,
Numai atunci suntem cu toții apărați de lumea din afară! )
Cineva se gândește la o seră plasată pe zăpadă
Sau la o femeie sărbătorită-n biserică în ziua tunetului;
Cineva prinde imaginea frunzelor scuturate pe-o cuvertură
Și-a unei conflagrații într-o zi cu soare,
Și eu trec printr-o pădure plină de oameni răniți...
O, iată, în sfârșit, lumina lunii!
[...] Citește tot
poezie de Maeterlinck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maeterlinck despre timp, adresa este: