Autoportret
Șoapta, glasul si surâsul,
viața, plânsul, necuprinsul
taina, vântul și cuvântul
toate-n mine locuiau.
Cântecul, iubirea, scrisul,
viața, râsul, necuprinsul,
teama, setea și abisul
de la mine nu plecau.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Amor
Ies numai noaptea
cand teiul e in floare.
Ma strecor plutind usoara
sunt ca o aripa ce lin coboara
dintr-un vis.
E linistea ce vibreaza in jur,
ma-nvaluie tandru aerul pur
iar teiul se scutura lin
si ma imbata.
O noapte adanca ma-nfasoara,
ma-nalta-n sus de subtioara.
Ating cu mana galaxii,
te chem cu mine ca sa vii
sa ne iubim.
Acum te-nalti si tu grabit,
ti-aduci aminte c-am vorbit
ca noaptea teiul e fecund,
[...] Citește tot
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima iubire
Suntem nebuni,
insetati de iubire si ura
ratacim prin paduri,
incalcite si reci
in nestire.
Suntem suflete insetate
de iubire si de noapte.
Rani deschise striga-n noi:
vrem trecutul inapoi!
Ratacim prin campii
si prin lanuri pustii.
O iubire franta-n zbor
o privire stinsa...
Gandul tau si al meu
se-ntalnesc la rascruce.
Incep goana nebuna in noapte
ratacind prin paduri,
[...] Citește tot
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare?
In lanurile de grau ratacita
privesc cerul senin ca prin sita.
Cand soarele arde-n fasii
inchid ochii si stii
ca traiesc?
Se-aude tacerea cum merge
prin lanuri si snopii-i culege.
Cu ea vantul de mana se tine,
pasesc catre mine
si-mi spun:
Un lac este viata si-o barca-i legata,
lasa in urma galbenul grau
alearga, nu stii
ca te-asteapta?
Incerc sa le spun ca raman
sub cerul senin am camin.
Sunt a soarelui bob
[...] Citește tot
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugaciune
Gandurile-mi bat in tample ciocane,
urlete se-aud in tacerea din carne.
Nebunia-mi zvacneste in vene,
toate fiinta mea geme
si plange.
Trecut-au ani de durere si tacere.
Apusul rosu ma priveste si-mi cere
tot ce-am trait, visat si dorit
sa i le dau si in golul cernit
sa ninga flori.
Iau din causul inimii bulgarele vietii
ridic mainile, privirea spre ochiul boltii
si-mi spun rugaciunea:
Tata, priveste-ti creatura ce mult a dorit
sa se imbete de viata spre care-a pornit.
Te uita cum zideste de-un veac
vise, dorinti, sperante ce se prefac
[...] Citește tot
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mara Bartis despre iubire, adresa este: