Realitatea nu se formează poate decât în memorie.
Marcel Proust în Du côté de chez Swann, volumul 1 (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Sfarsitul geloziei si alte povestiri" de Marcel Proust este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iubirea e dovada evidentă că realitatea contează foarte puțin.
citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să suportăm mai ușor realitatea trebuie să încurajăm în noi putină nebunie.
citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ca realitatea să devină suportabilă, e nevoie să fim uneori puțin nebuni.
citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O oră nu este doar o oră, ea este un vas plin de parfumuri, de tonuri, de planuri și climate. Ceea ce noi numim realitate este o relație anume între sentimente și amintiri.
citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literatura care se limitează să descrie anumite lucruri, să ofere un mizerabil releveu de linii și suprafețe, este cea care, dorindu-se realistă, nu este, de fapt, decât cea mai îndepărtată de realitate... căci întrerupe brusc orice comunicare a Eului nostru prezent cu trecutul, cel care păstrează esența lucrurilor, dar și cu prezentul, cel care ne incită să le redescoperim și să le cunoaștem mai profund.
Marcel Proust în Timpul regăsit
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la realitate, dar cu o relevanță mică.
Uneori, așa cum Eva s-a născut din coasta lui Adam, o femeie se năștea, în timp ce dormeam, dintr-o poziție greșită a coapsei mele. Alcătuită din plăcerea pe care eram pe punctul să o gust, îmi închipuiam că ea era cea care mi-o oferea. Trupul meu, ce simțea în al ei propria-mi căldură, voia să se unească cu el, și mă trezeam. Ceilalți oameni îmi apăreau ca foarte îndepărtați, pe lângă această femeie pe care o părăsisem abia cu câteva clipe în urmă; obrazul îmi era cald încă de sărutarea-i, trupul meu simțea încă greutatea trupului ei. Dacă, așa cum se întâmpla uneori, avea trăsăturile unei femei pe care o cunoscusem în viață, trebuia să mă dăruiesc pe de-a-ntregul acestui scop: să o regăsesc, ca aceia care pleacă în călătorie pentru a vedea cu ochii lor o cetate dorită și își închipuie că poți gusta într-o realitate farmecul visului.
Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marcel Proust despre realitate, adresa este: