Marcel Proust despre timp

Zilele sunt egale pentru un ceasornic, dar nu pentru un om.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima.

definiţie clasică de Marcel Proust
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţa este singurul timp când înveţi ceva.

citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei imagini nu reprezintă decât regretul unei clipe, iar casele, drumurile, străzile sunt, din păcate, fugitive precum anii.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Mademoiselle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul de care dispunem în fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le încercăm îl dilată; acelea pe care le inspirăm îl îngustează şi obişnuinţa îl umple.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hotărârile de durată le luăm întotdeauna în timpul unor stări mentale trecătoare.

citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea unei anumite imagini nu este decât părerea de rău după o anumită clipă; iar casele, drumurile, aleile sunt repede trecătoare, vai, ca şi anii!

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Adela
Comentează! | Votează! | Copiază!

A povesti evenimentele înseamnă a face cunoscută opera numai prin libret; dacă aş scrie însă un roman aş încerca să diferenţiez melodiile succesive ale zilelor.

Marcel Proust în Cronici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o mică visare poate fi periculoasă, cura pentru aceasta nu constă în a nu visa deloc, ci în a visa cât mai mult, în a visa tot timpul.

citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei memoria nu prezintă amintirile în ordine cronologică, ci ca un reflex în care ordinea părţilor e răsturnată. Viaţa chiar e foarte puţin cronologică, pentru că sunt multe anacronisme în seria zilelor.

Marcel Proust în À l'ombre des jeunes filles en fleurs, volumul 2 (1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci omul este o fiinţă fără vârstă, o fiinţă care deţine îndemânarea, ca în câteva secunde să devină mai tânără şi aceasta în cadrul zidurilor timpului în care a trăit, în care înoată în sus şi în jos ca într-un bazin, la care oglinda apei se ridică şi coboară şi o conduce când cu această epocă, când cu alta.

citat din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor să înveţe să înoate, dar în acelaşi timp vor să rămână cu un picior pe pământ.

citat din Marcel Proust
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile copilăriei lasă în noi, odată cu subiectul lor, imaginea locurilor şi a zilelor în care le-am citit.

citat din Marcel Proust
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii pretind că ne regăsim pentru o clipă fiinţa noastră de altădată, când pătrundem iarăşi în anume casă, în anume grădină unde am trăit în tinereţe. Dar aceste pelerinaje sunt foarte hazardate, şi pe urma lor aflăm mai mult decepţii. Legăturile fixe, contemporane din diferiţi ani, e mai bine să le aflăm în noi înşine.

citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poate zile ale copilăriei pe care le-am trăit cu atâta plenitudine precum cele pe care le credem pierdute, netrăite, petrecute cu o carte favorită.

citat din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O oră nu este doar o oră, ea este un vas plin de parfumuri, de tonuri, de planuri şi climate. Ceea ce noi numim realitate este o relaţie anume între sentimente şi amintiri.

citat din Marcel Proust
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, aşa cum Eva s-a născut din coasta lui Adam, o femeie se năştea, în timp ce dormeam, dintr-o poziţie greşită a coapsei mele. Alcătuită din plăcerea pe care eram pe punctul să o gust, îmi închipuiam că ea era cea care mi-o oferea. Trupul meu, ce simţea în al ei propria-mi căldură, voia să se unească cu el, şi mă trezeam. Ceilalţi oameni îmi apăreau ca foarte îndepărtaţi, pe lângă această femeie pe care o părăsisem abia cu câteva clipe în urmă; obrazul îmi era cald încă de sărutarea-i, trupul meu simţea încă greutatea trupului ei. Dacă, aşa cum se întâmpla uneori, avea trăsăturile unei femei pe care o cunoscusem în viaţă, trebuia să mă dăruiesc pe de-a-ntregul acestui scop: să o regăsesc, ca aceia care pleacă în călătorie pentru a vedea cu ochii lor o cetate dorită şi îşi închipuie că poţi gusta într-o realitate farmecul visului.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!