Citate despre Marea Neagră și gânduri
citate despre Marea Neagră și gânduri (inclusiv în versuri).
Vaporul
anii au trecut în grabă, grămadă
au mai rămas câțiva
în palmă se scutură amintiri
de azi, de ieri, de nicăieri
i-am spus vieții, du-mă
și m-a dus
pe mări rătăcite în oceane
unde se sparg de câte un țărm
doruri, vise, precise, imprecise
sunt un cuvânt lovit de aspre stânci
pe țărmul abrupt al unui gând
un biet vapor cu pânzele rupte
în derivă, pe marea neagră
de gânduri, păcate, de toate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Marea Neagră și gânduri, dar cu o relevanță mică.
Să redevenim români
Curg anotimpuri din vremile uitate,
bat clopote peste morminte vii,
am tot sperat ca cerbii să se-adape
din păduri virgine nu-n stepele pustii.
Ne plângem des, mințindu-ne-n erată,
prin arșiță și ger adesea am trecut,
vânzând din țară, bucată cu bucată,
până și Marea Neagră... Doamne ce-am făcut.
Ne vindem moștenirea, plugul și câmpia,
ne vindem limba, ne vindem și pe noi,
ai noștri fii uitat-au România
și vor uita și gândul de înapoi.
Acum e timpul să-nvingă adevărul,
uniți să fim în toate, uniți suntem mai buni,
la fiecare casă să puneți tricolorul,
mândria să-nflorească că noi suntem români.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptura în cuvânt
Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Și lava munților ca vinul din pahare s-o beau.
În apele din căușul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit și nadir.
Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbița.
Te-ai cutremurat și ți s-au surpat zidurile
Când am început toți să scuturăm aripile
De săbii ca niște pene de aur.
Împresurat de jur împrejur de cer și pământ,
Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.
Într-un gând Te-am ucis și Te-am răstignit
Pe o cruce din lemn de cer sidefat.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul tău
Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Și ić voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu șoapte
De dragoste,
Și luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă șuvoi,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionara
Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas șoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puțin,
Traiul eu decent mi-l țin
O mușcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...
Dar mi-e gândul la nepoți
Mi-aș dori să aibă toți
Bucurii in țara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpații noștri dragi
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire Transatlantică
motto:
"În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăiește."
(Octavian Paler)
Pe malul Mării Negre într-o seară
doi tineri se plimbau cu pas încet,
ea-n alb ca o mireasă prima oară
iar el de negru în mână c-un buchet.
- Îți jur iubito dragoste eternă!
E marea-aceasta martor ideal,
că te-oi iubi până la moarte
și mai departe până la final.
- Nu te jura, căci suntem încă tineri -
răspunse juna - c-un surâs stingher.
Și mai e drum până la moarte,
iar viața noastră-i toată un mister.
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din Versuri din volumul "Picături de memorie" 2019, 2020, Editura Armonii Culturale, Adjud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
astăzi simt fragmentar văd șirul cu întreruperi
în spațiile goale iluziile mele supraviețuiesc
neputinței de a vedea mai departe de
capătul unui gând ce mă biruie
ca o compensație îmi așez fotoliul aproape de mal
în apă văd mai bine cum apune soarele peste aripile păsărilor
numai că această apă mare nu e marea neagră
ci o cameră de bibliotecă
plină cu cărți între care golurile nu și-au găsit loc
aici nu se face niciodată nici seară nici noapte
nici zi este numai dimineață
nici gâștelor săbatice nu le trebuie
lumină artificială
ele știu pe întuneric
drumul spre locurile îndepărtate și zboară spre acolo
după ce ziua a devenit mai mică decât noaptea
și nu-și mai permit să întârzie
(îți amintești de călătoria lui Nils copilule)
vai după ce-au zburat ce frumos semn de carte
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea din grădină
În umbra unei umbre
din umbra celei mai mari umbre
făcută din lumină și pământ
din ciment și din zare
din aripi de îngeri și aripi de vise
a crescut floarea lui Ienăchiță
pe malul Dunării cu gândul la București
cu sufletul la Cluj
cu pulsul la Iași
cu degetele răsfirate ca valul baroc
mângâind tandru între Brașov
până la Sibiu
apoi mai jos de la Pitești
până la Timișoara
în umbra căușului mâini
în care se agață ecoul clinchetului perlelor șirag
de la încheietura mâinii
și tălpile picioarelor
decorate cu nisip și mare între Tulcea
și Constanța cu degetele mici
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemele zilei
ELEGIA MĂRII
Catargul meu pustiu și-a falțuit lumina
Bizar dansând împleticit în pas de pipăruș,
Pe val razele-și pictau fluoresceina,
Strident vocaliza-n albaștri nori un pescăruș.
Luceafărul ar vrea să se fixeze-n mare
Când vântul îl îmbrăcă într-un cânt de matelot,
În sinea mea mai pun pe sânii tăi o floare
Naiv și sincer, ca cel mai convertit bigot.
Spre barca ta mă împinge valul dintr-odată,
Scapără-n mine emoțiile o scânteie.
Tu șoaptă prefăcută-n lumină tulburată
Te-ascunzi în semicercul aprins de curcubeie.
Te-ademenesc în lumea mea îndepărtată,
Să rătăcim pe ștraifuri de-amurg pe Marea Neagră,
Cu o corabie prea mult înstrăinată,
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Marea Neagră și gânduri, adresa este: