Citate despre Maria și dorințe
citate despre Maria și dorințe (inclusiv în versuri).
Maria
A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele și tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roșu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea și așa și aș dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poți avea pe lumeTomești dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc România
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Am un nume sfânt: Maria,
Iubesc în taină România,
Țara părinților iubiți
Și a bunicilor doriți.
În patria cu cer senin,
Drăgălașii copii cresc,
Îi iubesc și mă înclin
Și viitor bun le doresc.
În țara cu popor creștin,
Munții, câmpiile-mi zâmbesc,
De acolo vine al meu destin,
Pe aripi de vânt românesc.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bădiță Mihai, mai stai (sonet)
BĂDIȚĂ MIHAI, MAI STAI
(sonet omagial)
Te-aștept să vii în vis, Bădiță Mihai,
Ca Luceafărul pe lac împodobit
Cu nuferi și stele, de nu ești grăbit,
Să-mi asculți dorința, când îți spun: Mai stai!
Plutind pe valul apei, îndrăgostit,
Te adun în stropii de smarald, să-mi dai
Din Universul astral, un colț de Rai,
Pentru amorul în vers pecetluit.
În zori te privesc pe roua ochilor
Și te închid în altarul sufletesc,
Să te îmbrățișez cu lacrimi de dor.
Rămâi în suflet și am să-ți dăruiesc
Omagii de dragostea poeților,
Când te comemorează și te cinstesc!
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munca și rugăciunea
Supărat pe timpul scurt, rămas pentru rugăciune
S-a dus un frate la stareț și i-a spus cu plecăciune:
- Eu vreau partea bună a Mariei să primesc
N-am venit la mănăstire ca tot timpul să muncesc
Să stau numa-n rugăciune este tot ce îmi doresc.
- Frate Zaharia, dă-i o carte și să stea-ntr-o chilioară.
De-acum roagă-te într-una, să nu ieși o clip-afară!
S-a rugat cu sârg. Pe seară tare a flămânzit
Și-aștepta cu nerăbdare la masă a fi poftit.
A trecut de miezul nopții... dar nimeni nu l-a chemat
Și cu gândul la mâncare deloc nu s-a mai rugat.
poezie de Dorina Stoica din Izvorul Îndepărtat (decembrie 2011)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mai este mult până la Betleem?
Mai este mult până la Betleem?
Nu, țineți-o drept așa.
Vom găsi grajdul
Luminat de-o stea?
Putem vedea pruncul?
O întrebare,
Dacă ridicăm drugul de lemn
Putem intra-năuntru oare?
Puteam atinge vietățile de-acolo
Vițel, asin sau oaie?
Îl putem zări pe Isus
Cum doarme în culcuș de paie?
Dacă-i atingem mânuța,
Vom trezi cerescul pui?
Va ști c-am venit de la mari depărtări
Doar de dragul Lui?
[...] Citește tot
poezie de Frances Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet smălțuit
Sunt
tardiva presimțire
și vocea
somnului cosmic,
oprite la poarta zeilor.
Să fiu altceva,
dacă mi-aș dori,
nemiloasa viață
ar muri,
jucându-se
cu ultimele
imagini nescrise
de bunul meu Dumnezeu,
cu sufletul meu smălțuit,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul nimănui
COPILUL NIMĂNUI
De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!
M-ai lăsat, fără să-ți pese,
când nu învățasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ți fiu.
Nu-mi doream avere mare
ori susținere bănească,
ci caldă îmbrățișare
de iubire părintească.
Pașii pe cărarea vieții,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopții,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Maria și dorințe, dar cu o relevanță mică.
Regina Maria era hotărâtă, știa ce vrea, iar, în ceea ce privește războiul, ea și-a dorit ca România să fie aliată cu patria ei, Marea Britanie. A ținut cu tărie de acest lucru și a avut o mare contribuție în intrarea în război a României de partea Antantei.
citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Sfânta Maria Mică
Marie, Marie, Marine, Marine
Ziua voastră începe cu mine,
Împărțim totul cu bune și rele
Date de Domnul din tină la stele.
Câmpie de flori sub pașii grăbiți
S-aveți, în crezul iubirii în veci să trăiți,
S-aveți sănătate, rod în gânduri bune,
Să vi se împlinească dorințele străbune.
Să-i înălțați Preasfintei Maria Născătoare
Crinii purității spre razele de soare,
S-o slăviți prin rugi și prin credință,
Smeriți sub crucea sfântă să aveți voință.
S-aveți răbdare-n toate Marie și Marine,
Lumina ei ne-aduce în suflete doar bine,
Pacea și iubirea-i pavăză orișicând
În tot ce stă-n puterea noastră pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
A fost odată o fată pe nume Maria era tare fericită dar niciodată supărată era fericită casă soarele și tristă caLuna niciodată supărată ca o floare încrustată buzele ca mărul roșu de tot sau ca sângele din corpul oricărui om cui ar plăcea și așa și aș dori orice în lumea toată nici lumina soare nici tot ce poți avea pe lumeTomești dorit decât unul cu pace fericire tot ce este pe lume pe o fată nume Maria jurnalul meu Maria
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de GEO
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii Mariei
Măria-i o femeie de la țară
Ce s-a ajuns, și știe-acum tot satul
C-o duce bine, chiar și cu bărbatul,
De când și-a tras în casă cârciumioară.
Dar simte, de o vreme,-o mare lipsă,
Că n-are și ea un Merțan la scară,
Iar gândul ăsta parcă o omoară,
E-un nod în gât, e o apocalipsă.
Așa nu se mai poate! C-o vecină,
O ia ușor-ușor să prindă rata,
Că, la oraș, deja, o-așteaptă fata,
Cu banii pregătiți, să ia mașină.
Salonu'- auto pare să-i ofere
Ce își dorea: ceva să strălucească;
Un tânăr vru să o ademenească
Spre un model vestit în cai putere.
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Aș vrea să mă întrec cu peștii
În ape de cleștar,
Aș vrea să mă înalț cu păsări
În albastru zbor,
Aș vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aș vrea să fiu iubită
De toți ca și Maria,
Aș vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aș vrea să înțeleg
Izvorul dulce când vorbește,
Și vântul, când este turbat,
Și în geamuri vuiește.
Aș vrea să am rochițe,
Țesute cu mândre flori de mai
Și să dansez cu fluturii-n alai,
Aș vrea să înțeleg,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosit-a praznicul iar
Sosit-a praznicul iar
De care ne bucurăm
Că Isus din cer coboară
Să se nască-n Viflaem [bis]
Din Maria, Maica sfântă,
Mama lui Dumnezeu
N-are loc să se-odihnească,
Să nască pe fiul său.
Ea umblă din casă-n casă
Și nimenea n-o lăsa
Ea bătea din poartă-n poartă,
Până din oraș ieșea
La păstori cum ei sosiră
După ce se odihniră
Cerul frumos strălucea,
De o stea ce răsărea
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dealul suferinței
Ion visa fericit
C-o să-i fete vaca,
Dimineață a luat-o de funie
Și-a dus-o la păscut.
A adormit în bătaia vântului,
Vițelul l-a mirosit,
Era spre vecie trecut.
Maria, la aproape un an,
Se gândea să-i facă mare pomană,
A scos gâștele din țarc
Și-a intrat în grădină
Să le-aducă buruiană,
A căzut cu brațul sub cap
Și a rămas bătută de vânt
Cu ochii sub năframă.
Copiii, nepoții, s-au întors în sat,
Vestea le-a cutremurat făptura
- Nu mai avem pe nimeni,
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc poeții...
Se duc poeții... Oare unde?
Este un loc al lor în cer?
Cu versurile lor rotunde,
Cu minunatul lerui ler...
Ne poate spune cineva,
De ce se duc așa ușor?
De parcă-acolo, undeva,
E-o altă casă, casa lor!
Se duc poeții, de ce oare
S-or fi grăbind atât de mult?
Mereu e-o dată viitoare...
De ce nu-și mai doresc tumult?
Sau poate și-au dorit, nu știu,
Dar drumul le era oricum,
Predestinat către pustiu...
Să se oprească chiar acum?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian trecu pe lângă rezervele colegilor săi, fără a se opri în dreptul nici uneia. Trecu și pe lângă cabinetul medical; aici parcă auzi voci, semn că în interior încă mai era cineva, cu excepția Mariei. Dar nu intenționa să verifice cine ar fi și cine nu, deci, nu se opri acolo și nici nu intră în cabinet, mai ales că i se păru că recunoaște glasul doctoriței; nu dorea să-și imagineze ce i-ar spune Stela, dacă ar afla că el nu se odihnește, cum era de dorit, la ora aceea, ci se plimbă fără rost prin nava albastră. Ei, nu chiar fără rost, însă nu dorea să dea explicații, de nici un fel, nimănui, nici măcar doctoriței. Deocamdată. Așa că-și continuă drumul, nestingherit, mulțumit că nu se întâlnise cu nici unul dintre colegii săi.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată legea creștinească
Toată legea creștinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Și străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veșnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Și să facă o mântuire
De la veșnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Și cu celălalți cu toții,
Următori ai lumii, nepoții
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus și miazănoapte
Era întuneric foarte
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Așa-i; din nefericire mai există și asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge și a sfârși în niște vase cu apă, următoarea lor destinație, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezența acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnișoara Petra, în perioada de convalescență.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop și-l puteau îndeplini la fel de bine și dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu așa, rupte... Deci, ține minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări și-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferința.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvășit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că și ele trăiesc... Știi, într-un fel și asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai și ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi și nu știu dacă s-ar ține cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnișoara Petra e mulțumită și veselă văzându-le; ei nu i-am împărtășit opinia mea, ca să n-o indispun...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țin minte că am citit undeva că Marie și Pierre Curie erau atât de pasionați de munca lor încât uitau de toate, ei se pliau complet pe imaginea savantului din acea epocă. Și faptul că el a murit într-un accident de circulație pe atunci se circula cu cai la trăsuri și diligențe , pe o vreme ploioasă, alunecând în fața unui magazin de unde dorea să-i cumpere Mariei o bijuterie, parcă fiind Crăciunul, intră în legenda unei relații extrem de fericite. Atât de rare.
citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana de Bucovina
bunica mea a fost o amforă ferită ochilor lumii de către un stăpân gelos,
vinul băut din ea avea gustul amărui al strugurilor descântați cu roua de Bucovina.
pe degete purta inele de iarbă scânteind a tinerețe veșnică
iar cuvintele ei sărbătoreau o fericire promisă, așteptată, neuitată.
dacă ar fi știut să scrie poate ar fi descris cum se adună negurile deasupra munților străbuni
sau cum se strang flacaii satului înainte de a pleca în cătănie.
dar în sătucul meu, femeile învătau să scrie abia la bătrânețe,
literele lor erau șchioape, urâțite de așteptare și adeseori cu adevărat triste.
bunica mea nu a avut niciodată inel de aur sau brățară de argint,
poate că pielea ei nu rezista la răceala acelor podoabe.
singura ei bucurie a fost aceea de a păzi lângă focul iubirii,
numele neamului meu.
anii s-au succedat amețitor în Țara de fagi.
pârâurile au secat iar râurile au devenit nestemate pe cer.
copiii sătucului au plecat în războaie,
mulți nu s-au mai întors.
cu toate astea, preotul satului îi strigă pe toți în fiecare duminică
ca un apel continuu la neuitare,
ca un apel continuu la conștiința colectivă.
[...] Citește tot
poezie de Eduard Dorneanu (24 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Maria și dorințe, adresa este: