Maria Banuş despre timp

Prin Bucureşti, după ploaie

Poate că asta e clipa şi ora
când toate celulele vechi au murit,
(o dată la şapte ani, cum se pare)
şi cele noi sunt în stare de prunc şi de mugure,
şi fac primii paşi cu mine-n lumina castanilor.
E atât de uşoară după-amiaza de iunie,
din petice trandafirii şi brumate,
din cer şi asfalt cum e moarul,
sub tuneluri de frunze însorite şi ude.
Cu ce-am meritat, cu ce-am plătit ora de graţie?
Poate cu anii trăiţi între molii de slove şi gânduri,
poate cu umbra spânzurătorilor,
poate cu nuanţa de scrum a surâsului meu,
dar cum se poate plăti acest roz neatins, vegetal,
în ora flamingo, în buna vestire-a castanilor?

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 14 ani

Te caut pe tine, suflete frumos,
Cu frăgezimea şi durata unui fum,
Încât mă mir şi eu cum de ai loc
În fiinţa mea de-acum.

poezie celebră de Maria Banuş din revista "Bilete de papagal" (1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

A vârstei melodie-şi taie cale.
Supusă, o presimt şi o aştept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând braţele tale.

Barbara tresărire de ţambale,
A tinereţii, n-am s-o redeştept.
Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,
Esenţe tari şi bucurii egale.

A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăţia frunzelor uşoare
Şi crama cu răcoare şi aromă.

Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,
Vesteşte că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic n-am spus

Nimic n-am spus. Şi-atâta gingăşie
Şi-atâta frumuseţe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viaţa-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.

Nu căţeluşe hămăind în zgardă,
Iubirea noastra fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce invie
Mereu, ca lăstărişul de subt bardă.

Ştii tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Ştii viaţa mea, ştiu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.

O, meargă anii, meargă ei devale...
Când toate păreau spuse şi trăite,
O melodie nouă-şi taie cale.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danae

Legenda greacă povestea de-o fată
de crai din Argos, într-un turn închisă.
"Să n-o atingă dragostea", fu scrisă,
şi-n bronz, şi-n pietre, soarta ei săpată.

Dar zeul luă aminte la proscrisă.
Prin ziduri tari, prin poarta ferecată,
trecea, prinzându-l, forţa-ntunecată,
lumina ei de ambră şi caisă.

Şi, vrând pe ea, năprasnic s-o cunoască,
se prefăcu în ploaie grea de aur,
şi potopi sihastra ei cămară.

Din patimi, rădăcini crescură – plaur –,
pe care veac de veac o să plutească
făptura ei, ca miezu-adânc de vară.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara-n crâng

Cu frunze negre, cu flori de soc,
Mă ţine primăvara-n loc,
În crângul mic pe care-l ştii
Cu dragostile fumurii.

De iarbă crudă şi de lut
Mi s-a făcut dor neştiut,
Obrazul la pământ l-am pus
Să-mi amintesc de-un dor apus.

Dar altcum inima-i zvâcnea,
Pământului, sub faţa mea,
Îndepărtate ţări şi ape
Veneau din toate, mai aproape.

Am pus urechea la pământ,
Să prind o pulbere de cânt,
Dar firul mic, ca de vioară,
Un cântec larg mi-l împresoară.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe

Mă-mpac cu frunza care cade,
Mă-mpac cu anii ce se duc,
Mă-nchin spre tinerele mlade
Şi mă alin cu fraged suc.

Mă-mpac cu gândul c-o să vină
Un ceas când lunca va cânta –
Şi-mbujorată de lumină
Eu n-am să fiu în preajma ta.

Mă-mpac cu tot ce nu se-ntoarce,
Alung acel străvechi fior
Ce-ntreabă: cum să se îmbarce
Spre veşnicii, atâta dor?

Mă-mpac cu unda trecătoare,
Mă-mpac cu datina ţărânii,
Ce ne va duce de sub soare
Aşa cum ni se duc bătrânii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!