Maria Ciobotariu despre apă

Trandafirul uitării

Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
şi urmele paşilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ştergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe şiraguri
de lacrimi din clipele despărţirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălţate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieţii
cu zâmbet inocent de copil
am învăţat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi de vis

Ai deschis
în suflet o fereastră
în primăvara
cu miros de lăcrămioare
multe ploi au plâns în urma ta,
în calde dimineţi
mi-ai lăsat doar,
versuri de iubire
ce curg ca apa de izvor
să-mi potolească
setea mea,
de tine
se naşte-o zi
pe-o geană de lumină
bucăţi de vis
au rămas pe buze
din dor neîmplinit
se aşterne ceaţa
peste aşteptări
ca o pânză nevăzută

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedesluşite clipe

Ca-ntr-o legendă uitată
ating cu degetele
o liră...
un cântec vrăjit se aude
petale albe cad
acoperind pământul
în straturi moi
mă-nconjoară nedesluşite clipe
din unghiuri îndepărtate
simt că înfloresc
în apropierea ta
mă scald în aroma
palmelor
ating formele iubirii
noi dimensiuni de cuvinte
paşii tăi îndureraţi
de patimi
mărturisesc trecerea
prin ape învolburate
suntem plămădiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (26 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător popas

Încerc să dezleg în taină
din goana ameţitoare
clipele ce au schimbat
în suflet anotimpul
cuvinte neînţelese
cu atâtea începuturi
s-au scurs prin regatul tinereţii
un trecător popas
în zorii dimineţii,
fulgi mari aleargă...
suave flori de gheaţă
între pământ şi infinit
un val ascunde
o vreme nemiloasă
azi scriu în cartea timpului
iarna cu slove de iubire
din noaptea sfântă
risipesc suspine
în ape albe
adunate de ger

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (18 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta

Privesc pe cer
stele fără număr
plăpânde gânduri tresar
în albastre amurguri
pescăruşii îşi resfiră aripile
în briza îmbietoare
cu aromele-nserării
jur-împrejur razele lunii
sting conturul umbrei
din adâncuri
frumuseţea clipelor profunde
din lumină şi întuneric
tăceri din cercuri mari de ape
se prind în cunună
timpul, ca o plutire nefirească
îmi aminteşte de tine,
castele de nisip spulberate...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de lumini şi umbre

E ziua aproape,
alerg cu paşi grăbiţi
pe întinderi de ape
din al ploii şuvoi
lumina pluteşte în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid şi deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini şi umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
şi între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul credinţei

În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
şi culoarea ochilor tăi
descântaţi cu iarba fiarelor
în vraja nopţii
luna îşi ascunde privirea
sub veşmântul de stele
privirile ard ca o torţă
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
şi se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colţ suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul îşi spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer pluteşte sărbătoarea

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă înconoară toamna

Miraculoasă înserare
clipa privită între zi şi noapte
luna tăcută răsare,
deschizând poarta încuiată a zării
tu nu eşti aici...
distanţa şi timpul îl trăim despărţiţi
când liniştea coboară-n taină
mă regăsesc în amintiri,
sub muguri de stele
se aşează în gând
insomnii fremătând
petale de crizanteme
îngenuncheate
spre cer înalţ rugăciuni
la marginea luminii
mă înconjoară toamna
cu frunze de jar şi lacrimile ploii,
într-un descântec de ape
revărsându-se-n mare.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsatul zorilor

Privesc nemărginita zare,
unde cerul...
se contopeşte cu infinitul
liniştea mă strigă
împletind gânduri cu şoaptele vântului
sub lumina ochilor adânci
mă îmbată răcoarea nopţii
mii de fluturi multicolori
poposesc pe patul de flori
cufundat în visare
respir parfumul îmbătător
ce îmbracă timpul
în veşminte argintii
uneori, simt ape vii din adâncuri
şi iubiri ascunse în suflete de ghiaţă
rămân cuvintele dintr-un vers
ce închid pleoapele grele
căutând fericirea
în revărsatul zorilor.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...

Aştern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
şi dor nemăsurat
din frământările nopţii
timpul aleargă...
prin lumini şi umbre
scăntei din raiul vieţii
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineţii
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început şi fără de sfârşit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvăşită de gânduri
fărâme de nelinişte din glas izvorăsc
iar clipa împleteşte lanţul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veşniciei.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul existenţei

L
Privesc cerul...
spectacolul nopţii fantastic
în spaţiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
ţesem poveşti din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristeţea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenţei noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea toamnei

Câte dorinţe rămân neîmplinite
Şi câte vise în noapte mai aşteaptă
Dimineţi cu soare şi parfum
În lumea neînţeleasă prin cuvinte,
Ce au rămas la margine de drum...

Numai izvorul cel cu apă rece
Îmi potoleşte setea care mă cuprinde
Murmurul vieţii se aude lângă mine
Când toamna cu paşi repezi vine

De dor şi bucurie, când ploaia cade
Şi un miros de crizanteme pluteşte-n aer
Cu prospeţime de frunze şi culori
Iubirea revine încet, în suflet şi-n priviri

Razele de soare îmi dau binecuvântarea
E iarăşi toamnă, iar vara-mi spune adio...
Merg liniştită să îmi găsesc cărarea
Îmi este bine să vorbesc cu tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!