Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Furtuna dorului
Alung regretele
în diminețile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele își lasă
urma razelor fierbinți
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinței.
Simt o minune ce se naște
în depărtare
din zborul pescărușului
ne regăsim obosiți
de căutări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost un vis
Mereu mă -ntorc la tine
tresar, când vântul
mă-nfioară
și ploaia caldă
sărută pașii tăi.
Absorb culorile curcubeului
în încercarea
de a te regăsi
privesc în oglinda timpului
gust durerea dorului
aștept să mă vindec
de tine.
Valul greu al uitării
acoperă marea
nu vom străbate niciodată
depărtarea de gânduri
păstrez totul pur
tu, ai rămas acolo...
ochii mei lăcrimează
în surâsul dimineții.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (9 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întorc cocorii
Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albe amintiri
E prima oară când întind mâinile
și strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în brațe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în pașii fără drum
din iarna ta
o lacrimă înghețată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristețea
în norii de fum
las timpul să vorbească.
poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire neatinsă
Îți scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
își scutură petalele
în raza dimineții.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colțuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înflorește în simfonia
inimii
colțul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer prețios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovați de necunoaștere
suntem noi,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieții
(Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre.
Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmbrățișarea soarelui
În ochii tăi arde iubirea
Sub aprins-a cerului văpaie.
În glasul tău este chemarea
Tinereții trecătoare.
Privesc o rază cum coboară
De sus și fruntea mi-o sărută.
A soarelui ce împrumută
Privirea ochilor tăi dragi.
Îți simt a ta îmbrățișare,
A dorului nespus anume...
Cum regăsindu-te pe tine
Dând vieții mele un nou nume.
poezie de Maria Ciobotariu (20 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de vis
Pașii mă poartă pe țărmul
unde valuri mișcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împletește fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruși
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârșita depărtare
ștergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu știu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colț de vis.
poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești de iubire
Povești de iubire
Se aud stropii ploii pe stradă
seara pătrunde
din colțuri de cer
și dorul mă urmează ca o umbră
trec clipe fugare
risipite de vânt
cu lacrimi și șoapte
mă înfioară depărtarea
se aude o tristă melodie
pe note dulci-amare
se închid pleoapele lunii
sub lumina stelelor îngândurate
același vis trăiesc
în fiecare noapte
pe altarul iubirii se aștern
albe ninsori
nu înțeleg destinul...
mi-ai dăruit povești de iubire,
al vieții dar divin
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu-Istin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Dorul credinței
În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
și culoarea ochilor tăi
descântați cu iarba fiarelor
în vraja nopții
luna își ascunde privirea
sub veșmântul de stele
privirile ard ca o torță
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
și se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colț suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul își spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer plutește sărbătoarea
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenia noastră
Cu ochi de lumină
trecem prin furtuni
ascundem durerea
într-un zâmbet
și lăcrimăm apoi
la margine de lumi.
Mai arde dorul
în ceas de taină
în vraja nopții
se risipește.
Suntem trecători
pe drumul vieții,
prietenia ne unește.
Scriem versuri
în clipe efemere.
Cuprindem gânduri
cu energii divine,
și înălțăm cântări
spre orizonturi,
așteptând senina
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne cheamă tăcerea
Prin labirintul timpului
ne rătăcim...
plutim la întâmplare
pe ramură de vânt
uităm de sentimente,
uităm să mai iubim
ne învăluim în ceață
și suntem reci și goi
nu avem timp
să privim la stele
ne ninge-n suflet
rând pe rând
pe cărări străine
departe de cei dragi
azi, tăcerea ne cheamă
dorul a suferit de-ajuns
o nouă zi-n priviri răsare
și zâmbetul...
se întoarce acasă.
poezie de Maria Ciobotariu (7 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Frumoasă zi, când soarele răsare
La geamul dincolo de nori,
Unde privirea dorului așteaptă
Să te cuprindă-n brațele de flori.
Ce dor adânc mi-era de tine
Dulce fericire-a tinereții,
Zâmbea izvorul lângă mine,
Scăldat în raza dimineții.
În fericire vom pătrunde
Cu dragostea mult preacurată,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul copilăriei
Reflectând la copilărie
în balanță pun un semn
din viorele, ghiocei și brândușe
renasc clipele trăite
în brațele primăverii
înverzită e poiana
freamătă de fluturi și de păsări
miraculosul soare trimite
buchet de raze multicolore
natura iarăși renaște
într-un nou an de viață
jur-împrejur e sărbătoare
parfum de pace simt în suflet
mă văd copil,
în satul de lângă Prut
dar, timpul azi e nesfârșit și nemăsurat
cuprins în dorul meu nespus...
poezie de Maria Ciobotariu (8 septembrie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul vals
În zori de zi ascuns în albe poezii
respiră dorul
nu știu de-o fi târziu,
sau prea devreme
din amintiri de mult uitate
încearcă iarăși să mă cheme
cuprind în palme gândul dulce
ce-n lumea mare a rătăcit...
și va zbura din nou spre soare
pe-al toamnei magic covor
doresc să simt doar adierea viselor
ce le-am pierdut
dansez cu stropii mari de ploaie
desprinși din cele patru zări
pe câmpiile aurii
plutesc și abea-mi amintesc
primul vals amețitor...
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ceas de sărbătoare
E ceas de sărbătoare
Mă întorc la tine...
descătușez tăcerile
cu aripile dorului
să gust bucuria răsăritului
mi-e sufletul curat
și viața surâde în cercuri de lumină
cad fulgi din spirala timpului
pășesc desculță, înflorind
chemarea ta
întorc clipa ce țese
anotimpuri trecute
cu singurătatea din noi
zăpezile au adormit în jur...
stelele prind să răsară
dincolo de nori
E sărbătoare,
să trecem împreună
prin poarta dintre ani,
când noaptea îngenunchează
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (6 decembrie 2015)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii - lumina vieți (Celor mai scumpe ființe din viața mea)
E atâta soare și atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinerețea mea și dorul
Cuvintele ce-și au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieții,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteți mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieții
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereții.
Voi sunteți lumina vieții mele
Ați izvorât din inimile noastre
Din frumusețea zorilor albastre
poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre dor, adresa este: