
Îmbrățișarea soarelui
În ochii tăi arde iubirea
Sub aprins-a cerului văpaie.
În glasul tău este chemarea
Tinereții trecătoare.
Privesc o rază cum coboară
De sus și fruntea mi-o sărută.
A soarelui ce împrumută
Privirea ochilor tăi dragi.
Îți simt a ta îmbrățișare,
A dorului nespus anume...
Cum regăsindu-te pe tine
Dând vieții mele un nou nume.
poezie de Maria Ciobotariu (20 martie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Taina copilăriei
Pe aripa visului
m-am rătăcit
pe tărâmul de lumină,
prin unda timpului
ce curge
un sentiment ciudat
mă cuprinde
din durere și fericire
mă-nfior la gândul să te pierd,
copilărie...
în corola de stele
din ochii lunii
se risipesc norii
și mă trezesc
în iarna cu zăpezi albastre
sub mângâieri de șoapte.
Ești izvorul
din umbra mea
ce-mi cântă eternul dor.
Sunt vinovată
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


A fost un vis
Mereu mă -ntorc la tine
tresar, când vântul
mă-nfioară
și ploaia caldă
sărută pașii tăi.
Absorb culorile curcubeului
în încercarea
de a te regăsi
privesc în oglinda timpului
gust durerea dorului
aștept să mă vindec
de tine.
Valul greu al uitării
acoperă marea
nu vom străbate niciodată
depărtarea de gânduri
păstrez totul pur
tu, ai rămas acolo...
ochii mei lăcrimează
în surâsul dimineții.
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (9 februarie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Raze de speranță
Raze de speranță
O boare caldă a dimineții
îmi atinge pleoapele
grele de nesomn
îmi trec prin minte
neobosite făclii de cuvinte,
petale de gânduri adunate
apar și dispar în tăcere
toamna deschide porțile
spre albul zăpezii
raze plăpânde aleargă spre mine
una câte una și înfloresc sub priviri
las ochii să viseze...
drumul pietruit spre nemurire
copiii, răsăritul meu de soare
dau sens vieții
cu clipe sfinte luminând
peste tristeți
printre frunze reci,
raze de speranță adie...
poezie de Maria Ciobotariu (15 noiembrie 2016)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te caut - te chem
Te caut... și nu-ți găsesc nici umbra
Și ochii plâng si plânge-ncet vioara
Ești zbor de flacară-n prag de seară
Și vântul ce-mi bate aspru-n primăvară.
Mai caut drumul ce va-ntoarce timpul,
Când vremea din-naltul ceas
A botezat pământul cu iubire
Și chipul tău în suflet mi-a rămas.
Te-ai întrebat vreodată,
Ce-nseamnă pentru tine?
Fereastra de -ntuneric,
În nesfârșita zare...
Trecutul timp, pământul amintirii
Când liliacul este iar în floare.
Vino să alergăm, așa cum am visat
Și să ne bucurăm în zi de sărbătoare.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Colț de vis
Pașii mă poartă pe țărmul
unde valuri mișcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împletește fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruși
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârșita depărtare
ștergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu știu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colț de vis.
poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Povestea primei ninsori
Păstrez colțul
spicului de grâu
cu stropi de rouă crudă
culoarea ochilor tăi.
Iubirea noastră,
cântec întrerupt
de-a versului măsură
cu valuri mă-nconjoară
pe un colț de cer
ecoul care curge
din timpul despletit
în umbre tremurânde
din dulcea rugăciune.
Mă atinge ușor
o aripă de vânt
lacrimă uitată
din iertare.
Mi-e dor,
să numărăm
pașii dintre noi
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubire sfântă
Mă întreb dacă aș putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârșite bucurii
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.

Joc de lumini și umbre
E ziua aproape,
alerg cu pași grăbiți
pe întinderi de ape
din al ploii șuvoi
lumina plutește în zare
iar norii fumurii se risipesc
picături de ploaie m-ating
îmi umezesc privirea,
sunt lacrimi pe fire de iarbă
lacrimi din ochii,
ce se-nchid și deschid,
sub culoarea albastă a timpului
un joc de lumini și umbre
aprind un dor nevăzut
eu sunt aici,
tu esti acolo departe
și între noi,
o mare de gânduri
cu fiecare clipă ce trece
căutăm neobosiți
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dorul credinței
În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
și culoarea ochilor tăi
descântați cu iarba fiarelor
în vraja nopții
luna își ascunde privirea
sub veșmântul de stele
privirile ard ca o torță
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
și se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colț suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul își spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer plutește sărbătoarea
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O singură întâmplare
Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătății
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Izvorul amintirilor
Separ izvorul
de stâncă
în setea mea de gând
să te aflu
sunt valuri aprinse de amintire
când umbra nopții
departe coboară.
Plâng ochii mei printre șoapte
în dulcea lor rapsodie
m-ai prins
sub pașii tăi...
sărutul vântului
bătând în toacă
parfum ducând
spre soare.
Azi suntem de departe
o torță de lumină
care dansează.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La casa părintească
Eu n-aș schimba
pentru nimic în lume
străzile vechi,
locurile cu parcuri și lumini,
nopțile albe și râurile fără nume
copacii cu umbră și tăceri
cuvintele ce-n visuri s-au întâlnit
și au rămas un dor nestins
iar ochii tăi cei verzi
ca firul ierbii
înfloreau mereu în primăveri
vântul îmi aduce întruna
tăcute șoapte
și dulci mângâieri
sub cerul albastru
aici, în colțul meu de lume
și acum îmi aduc aminte
de seara cu lună nouă
simt același dor în suflet
pe care inima îl știe
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Chemare târzie
Târziu în noapte
Îmi ascund uimirea
Când umbra serii
Prinde să se-ntindă.
Priviri înrourate mă cuprind
Și mii de stele
În ochii mei s-aprind.
Am crezut că e visare
Să treci ca umbra prin mulțime,
Tu, călător în miez de noapte
Și să iei visele cu tine.
De-ar fi să mi te închipui
În vis ce zorii îl destramă
Aș mai păstra o clipă
Iubirea ce mă cheamă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dimineață de primăvară
Plouă din ochii cerului,
se topesc zăpezile pe creste
și muntele îmbracă
haina-nverzită
încolțesc tulpini în noua viață
din adâncuri nevăzute
pășesc tăcută pe cărare
ascult cum cântă-n primăvară
triluri de păsări
tresar, când, o căprioară
dintre frunzișuri
îmi spune-n șoaptă,, bine-ai venit,,
un suflu de vânt
alunecă pe corzi
unduind firul de iarbă
sub boarea caldă a dimineții.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mi-e dor de tine
Frumoasă zi, când soarele răsare
La geamul dincolo de nori,
Unde privirea dorului așteaptă
Să te cuprindă-n brațele de flori.
Ce dor adânc mi-era de tine
Dulce fericire-a tinereții,
Zâmbea izvorul lângă mine,
Scăldat în raza dimineții.
În fericire vom pătrunde
Cu dragostea mult preacurată,
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre ochi, adresa este:
