Se întorc cocorii
Mi-e dimineața albastră
și clipa albă de lumină
la margine de gânduri înflorite
în zile binecuvântate cu raze de soare
din cele patru zări
se întorc cocorii
trăiesc o nouă primăvară
privesc cu aceeași frenezie
câmpul plin de flori
privighetorile își cântă dorul
într-o pădure fermecată
unde vibrează muguri vii
o mare bucurie mă-nconjoară
și ochii-mi plâng
iar bobul unei lacrimi
se transformă-n rouă.
poezie de Maria Ciobotariu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea primei ninsori
Păstrez colțul
spicului de grâu
cu stropi de rouă crudă
culoarea ochilor tăi.
Iubirea noastră,
cântec întrerupt
de-a versului măsură
cu valuri mă-nconjoară
pe un colț de cer
ecoul care curge
din timpul despletit
în umbre tremurânde
din dulcea rugăciune.
Mă atinge ușor
o aripă de vânt
lacrimă uitată
din iertare.
Mi-e dor,
să numărăm
pașii dintre noi
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta!
Dedicație:
fiicei mele Janina-Andreea
De ziua ta îți dăruiesc
buchet imens de trandafiri
în zorii zilei i-am cules
cu roua fragedei iubiri
departe-n liniștea grădinii
adun din farmecul visării
amintiri din răsărituri...
o lumină aurie
ce se cerne pe petale,
din veșmânt al veșniciei
plutesc în aer
triluri lungi de păsări
se leagănă și cântă
de ziua ta cea sfântă
natura- ntreagă,
e în sărbătoare
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări și răspunsuri
Caută-mi un loc între mine și tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
și flori albe cresc peste tristeți
la capătul timpului
în valurile dimineții
un gând adânc se așează
pe stropii de rouă
luminând marea neliniște
mă-ntreb cum te-ai simți
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
și din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
și pământul este pradisul
din care nu poți să pleci,
atunci aș păstra fumusețea clipelor
din zilele senine
și culoarea macilor de câmp.
poezie de Maria Ciobotariu (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la rouă, dar cu o relevanță mică.
Sărutul primăverii
Privesc în zare
Mireasma fericirii
Aș vrea să cred că nu-i un vis
Petale de zorele s-au deschis
Să vestească dimineața împlinirii
Pe aripi de vânt eu ți-am trimis
Sărutul primăverii...
Curat ca lacrimile ploii
Prin ochi răzbat mii de culori,
Sunt labirinturi pline de flori
Secretul iubirii este acum la mine
Aștept momentul să-l deslușești
Mi s-a urât de atâta singurătate
Mi-am îndreptat pașii către copilărie
Șimțeam cum poezia mă-nconjoară
Lumina versului, pentru nemurire
Astăzi, cuvintele sunt
boabele de rouă
Strălucesc sub razele de soare
Pe tainice petale ale lumii.
poezie de Maria Ciobotariu (8 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luceafărul
Când razele lunii coboară
peste tanice cărări
un aer pur îmbracă
gândurile mele
privesc luceafărul din cer
ce-mparte nemurirea
picături de rouă,
despărțite-n două
o mângâiere nerostită
străbate pământul
întruchipează cuvântul cu stele
și visuri dulci de iubire
tărzie toamnă vine peste noi
ne îmbracă-n ploi și...
flori de crizanteme
cu lumină argintie.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al vieții dar divin
Demult, credeam în nopți
cu stele infinite și-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roșii trandafiri
ce-și scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleșesc gânduri,
în suflet se scutură roua
și-n jarul speranței,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credința mi-e una și cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieții dar divin.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de pescăruș
Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălțam privirea
în brațele de curcubeu
și mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniștea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruș
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaști ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Ciobotariu despre rouă, adresa este: