Maria Ciobotariu despre zâmbet

Furtuna dorului

Alung regretele
în dimineţile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele îşi lasă
urma razelor fierbinţi
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinţei.
Simt o minune ce se naşte
în depărtare
din zborul pescăruşului
ne regăsim obosiţi
de căutări...

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierii dorului

Fiecare fulg
ţese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-ngheţate
pierdute speranţe,
ucise de ger
ascunse sub paşi
răsună ţipătul
şoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt şi cântec
născută din iubire
miraj al existenţei
făclie - aprinsă
păstrată-n dorinţa
din zâmbet şi lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopţii tărzii
fiorul albastru
din raza dimineţii
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel răsărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (10 iunie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul frunzei

Mai lasă-mă o clipă
să te mângâi
frunză căzută pe cărare
frumuseţea ta,
o port cu mine
din timpul pomului în floare
simt emoţia nestăvilită
alin durerea
cu o rugă fierbinte
ce urcă în zboruri neştiute
vei renaşte-n primăvară
în muguri de speranţe
şi flori de giuvaer
m-ai dezbrăcat de verdele privirii
când focul iubirii ardea
apoi te-ai transformat
în galben zâmbitor
vântul oftează
în lunga dezmierdare
sub muzica suavă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (8 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură întâmplare

Rătăcesc uneori
prin labirintul amintirilor
zăresc cărări neumblate
acoperite de flori,
ecoul chemării
peste firele timpului...
mă înconjoară
aripi nevăzute
din zborul fluturilor de mătase
ochii îmi zâmbesc
la întâlnirea soarelui
parfumul teiului înflorit
se revarsă în apa de izvor
cuvintele au rămas
umbre mereu tinere
păstrate în memoria
singurătăţii
mă simt îndrăgostită
sub cel mai înalt cer
o singură-ntâmplare

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străină umbră

Orizontul îşi pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi eşti pereche...
culeg un colţ de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopeşte cu veşnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul uitării

Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
şi urmele paşilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ştergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe şiraguri
de lacrimi din clipele despărţirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălţate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieţii
cu zâmbet inocent de copil
am învăţat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor şi nelinişte

Să nu mă-ntrebi,
de ce tresar
când zorile bat în geam
la casa părintescă
de la ţară
şi ninge iar, petale de cireş
sunt trăiri ce viaţă au prins
când lacrima din ochi coboară
pe flori nemuritoare şi iubiri
fâşii de valuri multicolore
în suflet îmi pătrund
împrăştiind,
mireasma trandafirilor
adun din zile şi nopţi
în cupa timpului
zâmbetul copiilor....
dor şi nelinişte.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne cheamă tăcerea

Prin labirintul timpului
ne rătăcim...
plutim la întâmplare
pe ramură de vânt
uităm de sentimente,
uităm să mai iubim
ne învăluim în ceaţă
şi suntem reci şi goi
nu avem timp
să privim la stele
ne ninge-n suflet
rând pe rând
pe cărări străine
departe de cei dragi
azi, tăcerea ne cheamă
dorul a suferit de-ajuns
o nouă zi-n priviri răsare
şi zâmbetul...
se întoarce acasă.

poezie de Maria Ciobotariu (7 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţiri...

Mi-ai lăsat un vis
la margine de cer
cu el să acopăr clipele triste
în nopţile reci şi pustii
viaţa-mi măsori
mereu cu despărţiri
iar timpul tău,
e un deşert...
pe care trec cămile galopând
am obosit să mai aştept
să faci cununi de lăcrămioare
sub lumina ce se scurge de zenit
pe cărarea,
unde paşii-mi trec
firul de iarbă se înalţă-n valuri
iar pomii încărcaţi de floare
zâmbesc sub ploaia
duce-amăruie.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecem desculţi...

Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în paşi de dans
un joc ameţitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineţii
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
şi norii pictează
colţul de cer
suntem o candelă aprinsă
în acorduri de viaţă
trecem desculţi
prin primăveri fară număr...
în suflet simţim cum stelele ard

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Când zorii freamătă de dor
adun cuvintele pierdute
frânturi din visul meu
din albastre nesfârşituri
mă gândesc când ai plecat,
despărţită de timp,
o umbră într-un asfinţit de soare
un zbor frânt...
şi zilele au început să doară
sub amurgul lăcrimând
mi-ai spus să port în priviri
seninul cerului
şi iubirea şoptită din suflet
eşti steaua mea ce mă priveşte
când ploaia rece mă-nconjoară
iar zâmbetul tău...
este mereu o primăvară.

poezie de Maria Ciobotariu (3 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocei - gingaşe flori

Înfloresc ghioceii,
sfidând timpul
în armonia sfântă a privirii
alungând tăcerea
clipelor pierdute
încununând speranţele cu-n zâmbet
gingaşe flori
din visuri efemere
privesc prin geamul noii vieţi
zilele scăldate în lumină
mugurii răsar în primăveri
din fâşii de pământ
ca o ploaie de dorinţe
pictând fericirea
printre fulgii rătăciţi
o lume în albă culoare
împrăştie norii noului început
renăscut în zori,
răspândind corole de parfum.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

E timpul întâlnirii,
între zi şi noapte
între trecut şi prezent
între lacrimă şi zâmbet
misterioasă alegere,
au trecut secole de aşteptări
călător mi-e gândul
vibrează ca un ecou
prin câmpiile însorite de emoţii
într-un colţ de rai
simt mângâierea vântului
sub teii înfloriţi
cu aroma primăverii din nestinsa iubire
te-am regăsit printre lumini de sentimente,
rătăcind prin amintiri
privesc răsăritul dincolo de nori
urmez calea destinului.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de primăvară

Petale de flori
aduse de vânt
se aşează în păr
un ciripit de pescăruşi
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoţii
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciţi între cer şi pământ
navigând pe ale timpului valuri
măreţe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
păşesc pe ţărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări şi răspunsuri

Caută-mi un loc între mine şi tine
unde cârduri de rândunici
se întorc acasă
şi flori albe cresc peste tristeţi
la capătul timpului
în valurile dimineţii
un gând adânc se aşează
pe stropii de rouă
luminând marea nelinişte
mă-ntreb cum te-ai simţi
dacă într-o zi frigul de afară
se va încălzi în cuvinte
şi din umbră va zâmbi primăvara...
mi-ai spune că zborul încântă privirea
şi pământul este pradisul
din care nu poţi să pleci,
atunci aş păstra fumuseţea clipelor
din zilele senine
şi culoarea macilor de câmp.

poezie de Maria Ciobotariu (11 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea senină

Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniştea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpuri apuse
trăiesc visul miilor de clipe
mulţimi de forme
din spaţii astrale
umplu cerul nopţii
iubesc zâmbetul tău
când eşti aproape.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!