La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria a fost, este și va fi memoria conștiinței naționale.
Nicio faptă istorică sau socială, care nu este consemnată în istorie, nu este viabilă, pentru că istoria este vița neamului, înrădăcinată în ogorul patriei și udată cu sângele eroilor și cu lacrimile străbunilor ce-au stăruit în vremuri de suferință, plătind tribut jertfelnic.
Maria Filipoiu
citat din Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virusul devastator
de oameni în suferință,
le răpește viitor,
moartea pronunțând sentință.
(Maria Filipoiu: catren-citat/ despre pandemie)
catren de Maria Filipoiu (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețuiește familia așa cum merită. Ea te-a ajutat să crești și să evoluezi, te-a iubit și te-a făcut fericit mai mult ca toți prietenii pe care i-ai prețuit și omenit. Din patul suferinței numai familia te ajută să te ridici, te hrănește când ți-e foame și îți dă o cană de apă când nu poți să-ți mai iei singur. - Maria Filipoiu / despre familie
Maria Filipoiu în citate despre familie (27 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ostatici în tranșee de gloanțe (sonet eroilor)
OSTATICI ÎN TRANȘEE DE GLOANȚE
(sonet eroilor)
De veghe stau eroii în colț de cer,
Așteptând norii cu ploi de speranțe
Să ducă nedreptatea în instanțe,
Din convoaie de suferință și ger.
Ostatici în tranșeele de gloanțe
Vor să judece păcat din mister
Și recompensați cu aripi de înger
Să fie soli păcii din alianțe.
Cu sceptrul păcii să ucidă fiara
Pe frontul de luptă din război nedrept,
De hoarde tirane curățând țara.
Mai ușor vor suporta crucea pe piept,
Când imn de pace va cânta fanfara
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Mantaua lui Gogol (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă poți iubi, copilul meu? (sonet)
Mă poți iubi, copilul meu?
(sonet copilului-părinte)
Mă poți iubi și tu, copilul meu drag,
Așa cum te-am iubit și eu pe tine?
Te îmbrățișam ca să-ți fie bine,
Mereu, când plecai și apăreai în prag.
Când vrei iubire, vino pe la mine,
Să înnodăm amintiri pe un șirag!
Că anii mei în tristețe se retrag
Și în locul lor abundă suspine.
M-ai lecui de dor, cu-mbrățișare
Din când în când, alungând suferință
Și gândul că m-ai lăsat în uitare.
Un sărut pe frunte, de-i cu putință,
Ar merita prea lungă așteptare,
Că m-ar revigora din neputință.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Copilărie (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suferință, dar cu o relevanță mică.
Răsplata faptelor
RĂSPLATA FAPTELOR
Am învățat prin viață să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar și când mi-era greu,
de-a onora așa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.
Prin omenie triumfa voință
și îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet și credință,
pentru izbânda celui ajutat.
Am insistat peste a mea putință,
când dificultăți am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferință,
de rana în suflet dezonorat.
Putere îmi luam din rugăciune
și-n semnul crucii puneam speranță.
Să am mulțumirea faptelor bune,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea de Poezie
DRAGOSTEA DE POEZIE
(sonet slujitorilor cuvântului)
Privește, Doamne, slujitori de cuvânt,
Ce își pun iubirea în poezie
Pe timp de pace sau de pandemie,
Din sufletul dârz, de suferință frânt!
Pune har pe-aripi de inspirație,
Acorduri lirice să ducă în cânt
Și către veșnicie să-și ia avânt,
Cu magie din a Ta creație.
Sfințește-le spirit cu Duhul Tău Sfânt,
De-a fi victorioși în bătălie,
Dezbrăcați de al virusului veșmânt.
În primăveri să le-aduci reverie
Și dă-le destin poetic neînfrânt
Să-ți slăvească sfânta Împărăție.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Poeziei (21 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul prin iarna eternității
Suferința mă apasă
pe firea-mi neputincioasă,
iar doru-n suflet fremătând
se-ncheagă pe lacrimi de gând.
Cu singurătatea-n noapte,
se scurg lacrimile-n șoapte,
la sfinți ducând rugăminte,
când pun sufletu-n cuvinte.
Năzuind la vremuri bune,
de la Domnul cer minune
în sperațe ruinate,
de-a fi binecuvântate.
Iarna vieții greu mă ninge
și lumina în ochi stinge,
din ramuri să rămână scrum
pe al vremelniciei drum.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu (2 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Filipoiu despre suferință, adresa este: