ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renașterii)
ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renașterii)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi țes marame de dor.
Pomii dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, nemuritor Luceafăr (omagiu)
O, NEMURITOR LUCEAFĂR!
-omagiu spiritului eminescian-
O, nemuritor Luceafăr
ancorat în Cer albastru!
Te așteaptă flori de nufăr,
să le dai sclipiri de astru!
Zbor de Pasăre Măiastră
e drumul tău prin infinit!
Floare-albastră... Floare-albastră...
cu dor te-așteaptă-n asfințit!
Codrul, după tine plânge,
plâng în ropote, izvoare,
căiubirea lor se frânge
pe-ale vremii sanctuare!
Teiul, la pământ se-nclină,
încărcat de flori și doruri,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Luceafărului Eminescu (15 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul în echinocțiul primăverii
TIMPUL ÎN ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII
(sonet de echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice copil vine pe lume, cu zestrea divină: două aripi, o cheie și o ancoră.
Aripile îl ajută să-și ia zborul în viață, cu cheia deschide ușa norocului și ancora o folosește pentru a poposi de pe valurile vieții în loc prielnic sufletului său. - Maria Filipoiu / Despre Viață, Noroc și Suflet.
citat din Maria Filipoiu (10 februarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia Poeziei (sonet)
MAGIA POEZIEI
(sonet poeziei)
M-am îndrăgostit din copilărie,
De penelul fermecat al gândului,
Ce pictează-n culorile dorului,
Îngeri înaripați de poezie.
În zborul spre bolta Paradisului
Se-nalță gându-n ritm de simfonie,
Însoțit de muză cu fantezie,
Cuib de rime împletind poemului.
De melosul în sentimente răsfrânt
Dansează muza pe-a gândului câmpie,
Cu Soare tandru îmbrățișând Pământ.
Valsând cu-a primăverii reverie
Se leagă dragostea lirei de cuvânt,
Să-și ducă roadele în veșnicie.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul cu aripile frânte
DORUL CU ARIPILE FRÂNTE
Cu aripile frânte de singurătate
În sufletu-mi sihastru ca o neagră stâncă,
Dorul pribeag agonizează și se zbate
Să iasă din prăpastia tot mai adâncă.
Din dragoste rănit, tânjind după iubire,
Când s-a aventurat în periplu romantic,
S-a prăbușit într-un blestem de pătimire,
Cu visul să sfârșească în destin dramatic.
Iar visul adorat de Primăvara Vieții
S-a închegat pe un val înălțat de idei.
În abis l-au dus valurile tineteții,
Prin Toamna Bătrâneții să-și poarte pașii grei.
De dor golit duc sufletul în altă lume,
Pe tărâmul unde Iarna Eternității
Îl metamorfozează în chip cu alt nume
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul de timpul vieții
DORUL DE TIMPUL VIEȚII
(sonet timpului)
Prin timpul vieții străbat cu soarta mea
Învăluită în ceață și geruri,
Ce îmi înalță sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veșnicie să stea.
Voi duce dorul vieții în eteruri,
Că-n colț de suflet dăinuie iubirea
Și făclie luminând amintirea
Din rodnice și glorioase vremuri.
Pe podul către veșnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.
Din dor de viață cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zbor, dar cu o relevanță mică.
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria Filipoiu despre zbor, adresa este: