Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Când...
Când valul mării mi-e strâmt și mă strânge la umeri
Mă-mbrac comod cu cerul și-mi fac epoleți din îngeri.
Când luna-i supărată și din întuneric fața nu-și arată
Mituiesc stelele cu înghețată și luminează a zării polată.
Când soarele dogorăște pârjolindu-mi trei rânduri de piei
Împletesc ramuri de trestie și m-adăpostesc la umbra ei.
Când vântul mi se strecoară în pleata blondă pe furiș
Adorm pe un pat de gânduri mai la vale în prundiș.
Când chipul mi se oglindește într-o oază voluptoasă
Pornesc cu mintea dospită de frumos înapoi către casă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă ești, femeie!
Frumoasă ești, femeie,
Flacăra-ți arde-n privire,
Ești muză pentru condeie
Tulburătoare plăsmuire.
Frumoasă ești ca mamă
Când pruncii pe lume-i aduci,
Îi crești fără a ține seamă
De sacrificii și de răscruci.
Frumoasă ești ca bunică
Când nepoților le citești povești,
Îi răsfeți în fiecare ziulică
Ce ți-a rămas din cele lumești.
Frumoasă ești ca iubită
Când pe bărbat îl răscolești,
Cu patima-ți într-o clipită
În necunoscut îl ademenești.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde de smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți sângerează amintirile...
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Încercând să-ți topească inima de gheață.
Ce țară mândră și frumoasă ai fost cândva
Rochia de-un verde crud soarele-ți încălzea,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsa
Lanul de grâu la picioare ți se-ntindea.
Greutățile ce umerii-ți apasă te-au vitregit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Plângi când copiii îți pleacă definitiv de-acasă
Căci nu mai au merinde să-și pună pe masă.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Nu mai ai puterea să faci ce-ar trebui să faci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Se zvârcolesc strămoșii scormonind pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit, am înțeles...
Am înțeles, în sfârșit, de ce mămica
Nu mă lua la mormânt la bunica,
Imaginea ce astăzi să o văd mi-a fost dat
M-a-ntristat profund și sufletul mi l-a marcat.
Măicuța mea își plângea mama cu lacrimi amare
Mângâia poza bunicii și se uita la ea ca la soare,
Strângea cu brațele-i firave o cruce din piatră rece
Ridicând câte-o rugă pentru cea care nu trebuia să plece.
Degetele-i intrau în țărână smulgând buruianul uscat
Și-apoi cu flori multicolore mormântul l-a împrospătat,
Fumul candelelor în rotocoale se înalța spre cer
În liniștea apăsătoare a acelui loc trist și auster.
Doamne, nu vreau ca pruncii mei să-și cunoască bunica din poze sau din povești
Îmi doresc ca mulți ani de acum înainte de prezența mamei să mă fericești,
Te rog, Dumnezeule Mare, ține-o pe măicuța mea frumoasă și dragă sănătoasă
Nu vreau să sărut o cruce, ci pe cea mai iubită persoană când ajung acasă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea umbrelor...
Îl văd mereu la colț de stradă,
Fix la aceeași oră, în fiecare zi,
Poartă ochelari fumurii de fațadă,
De privirile oamenilor pentru a se păzi.
Cu bastonul lovește lespezile gri,
Câinele îl ghidează pe drumuri neștiute,
Și gândurile încep a i se înnegri,
Când horbecăie pe căi necunoscute.
În lumea umbrelor el este cufundat,
Întunericul coboară îngreunându-i pleoapa,
Sufletul de durere îi este inundat,
Când încearcă, încet, să ocolească groapa.
Umilul câine-i sare-n ajutor,
Îl trage într-o parte pentru a-l salva,
Copiii chicotesc așteptând la semafor,
Prefăcându-se a nu-l observa.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făptura cea frumoasă...
Osteneala mă răpune
Zbuciumul se instalează,
Încep o lectură-anume
Cu o tânăra ce visează.
Deschid cartea cu povești
Cu coperți catifelate,
Să aflu noile vești
Din tărâmuri fermecate.
Slovele-ncep a dansa
Într-o horă-a veseliei,
Nu contenesc a cânta
Oda butaforiei.
La un semn făcut discret
De stăpâna împărăției,
Ne transpunem complet
De dragul călătoriei.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ceda, femeie, nu ceda!
Pe acordurile unei doine de jale,
arcușul viorii sfârtecă nemilos carnea femeii,
pâna la os.
Sângele năvălește din abundență umplând cădelnița,
lichidul incandescent amestecându-se cu aghiazma sfântă
devenind astfel o licoare nobilă
izvorâtă dintr-un trup sărac, prea sărac...
Picurii rubinii cad într-un ritm cadențat
pe cearceaful alb imaculat al sufletului
ce-și așteaptă cuminte și tăcut sentința.
Doina se înalță în rotocoale
până în înaltul cerului,
vârtejuri de note ce dănțuie haotic
iau cu ele tot ce întâlnesc în cale:
doruri, sentimente confuze,
amintiri grizonate pe la frunte,
visuri îmbătate cu iluzii deșarte...
Și arcușul se zbate spasmatic în sus și-n jos
fără a ține cont de urletul de durere
al cărnii fumegânde
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Maria-Magdalena Stan despre frumusețe, adresa este: