
* * *
Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge...
Tu scrii poezii cu tăceri și șoapte în visele mele, alin al nopților reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume și le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde și vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de țărână zvâcnindă se odihnește în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic și zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care pășesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de țărână și luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul și-mi înalț sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Zilele nu sunt nici pe departe o poezie...
Poezie e ceea ce ascundem din calea clipelor reci și seci...
ca să nu ne moară sufletul...
Poezie e esența încă verde a inimii,
ce-a mai rămas din drumurilor desfrunzite de oameni...
Șoapte pe la colțuri de ziduri reci...
ascunse în spatele tarabelor deșirate de nimicuri...
E cântecul ce răsună sub clar de luna...
după ce ceasurile au bătut în miez de noapte...
Deseori poezia se ascunde de lumina zilei...
pentru ca zorii destramă visul...
la fel cum stinge stelele
împlinitoare de dorințe vii...
Între apus și răsărit curge viața...
cântec trist, cu versuri calde,
Versuri plânse, vărsate pe claviatura unui suflet...
Cuvinte șoptite scrise tremurând pe piele... și puse pe muzică...
Poezii scrijelite cu inima pe suflete...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Dacă mă lovesc tăios oamenii, mă doare cu tine,
iar durutul e mai rotund...
iar daca aruncă cu pietre peste sufletul meu... mă doare, dar amestecata cu dorul de tine, durerea pălește...
orice aș face... tu mă compui atât de frumos..
o alcătuire de țărână și zbor...
de durere și surâs...
de la suflet la trup și de la trup la suflet
Și nimic nu-mi mai atinge
vreo rană...
Vesmant cald... cuib de suflet fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Dacă aș încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aș așeza covor de flori albe și vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ți...
Aș culege clipe însorite din înălțimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte și gânduri mocnite, calde...
împletindu-ți șirag de suflet și de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Pașii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează amețitor...
înfășurându-mi ființa în aripile curcubeice...
răspândind încântare și tumult... descântec și har...
Dacă aș desena vara iubindu-te...
te-aș zidi în sufletul meu...
pictându-ți mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanțele calde ale unei povesti de iubire...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
În brațele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui și sfințenia cerului...
liniștea mea are acum culoarea răsăritului și puritatea unui crin așezat în fața unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingășia șoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare și adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfășori sufletul și cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
și. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o folosești la nevoie..
când gheată îți va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...
Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..
Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viață sa prindă toate...
In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Într-un colt caldut al inimii mele, stropit cu mir de iubire...
infasurata intr-o panză alba și fina,
păstrez bucățica de pâine pe care mi-ai daruit-o,
c-o mână blânda ruptă din Raiul ființei tale,
pâine sfințita cu sufletul tau...
veghindu-mi foamea de lumină...
Cerul coboara pe pamant cuprinzând in el bataile inimilor noastre...
infășurandu-si albastrul in aripile fremătând de dor...
care ni se-mpletesc deasupra lumii...
luminandu-ne pașii de la apus la răsărit...
Pe inserate, cu palmele impletite intr-o ruga de amândoi...
culegem clipe asemeni unei vecernii...
topind lumânări pe pragul templului zidit din răsuflările noastre,
impărtășindu-ne cu pâine de lumina inmuiata-n psalmi de iubire...
Iubire albă... nascuta din aluat dospit in lumina sufletelor noastre...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Cu pași repezi, de gând... trecu pe lângă mine...
Cu marginea veșmântului sufletului lui, m-a atins ușor, și cald, și viu..
Iar inima mea a străfulgerat
de viață...
Era vie...
O, Doamne... l-am recunoscut...
Și din adâncurile acelui suflet răzbi peste mine un suflu cald, ademenitor, văratec,
o fâlfâire și-o atingere mângâietoare de-aripă... ruptă parcă din mine, de demult...
Mă netezește lin și apoi dispăru-ntr-o clipă... ca o petală fragedă de floare...
ce-o rupe și-o învolbură o boare...
Căzu pe inima-mi ca un suspin... ce s-a-mpletit în mine lin...
Și m-a trezit ușor din amorțire ca după o lungă adormire... Al pașilor lui foșnet m-a cutremurat... și i-am urmat... O șoaptă moale, înmiresmată cu dor și foc arzător al inimii sale... a curs în mine... umplându-mă de Cer și lumină... De-atunci, alunec către niciunde, cu șoapta lui de dor în brațe... urmându-l...
Împlinească-se...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.

* * *
Sânzâiene amestecate cu noapte..
Stele amestecate cu oameni..
Vise împletite. ntre ziduri..
Zbor impletit cu țărână
Psalmi peste suflete și lacrimi..
Ruga în soapta, cântare de dor și iubire...
Cantă. ne, Doamne..
căutarea.. ratacirea și plânsul..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Mă împletesc in razele soarelui.. și-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
și-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi așeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... și brat de sprijin pentru pași ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuță insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
și sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
.. și când îți va fi foarte dor, joaca-te și-alinta-te cu ea...
Cu chitara...
Ia. o in brațe, dragul meu... inchide ochii... înfășoar-o în tine usor... las-o să-și topească cântul in adâncurile tale... in căldura sufletului tau...
las-o sa curgă în tine prin fiecare sunet, sa se reverse printre degetele tale... sărutându-le... alintandu-te...
Ea poartă adierea sufletului meu...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te-aștept
pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
nuanțe rupte din gândurile tale...
îmi încununează făptura...
și-un zâmbet de soare mi-așezi peste suflet...
topind ascuțita și metalica resemnare...
un suflu de reînviere
mă răsucește cu fața spre răsărit...
plămadă
dimpreună cu lumina soarelui
din ochii tăi
mă faci...
și-n culorile răsuflărilor și pașilor tăi mă împletești...
desenând cu mine pământul pe care pășești...
urme rotunde... și calde... și vii...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. și freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc și am zâmbetul larg
și senin...
Oare din senin?
oare așa se leagă ombilical sufletele?
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare și mare... și cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de același soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruș argintiu alunecă din vest... purtându-ți respirația între aripi...
O împletește cu a mea și marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud și greu... și cautându-te
În depărtare, marea imi sună și te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc și printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul și le sfărâm nemărginirile...
și te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Zâmbetul tău e-o raza de lumina...
Iar ochii tai sunt Cerul meu...
Ma scalzi cu dragoste divina...
intr-un ocean pictat de Dumnezeu...
Ești răsărit într-un apus de soare... Ești zori de zi al sufletului meu
Îmi esti balsam pentru o rana adâncă...
Si pași către al vieții Sfant Curcubeu...
Tu ești izvor de viata dătătoare...
Un dar divin al sufletului meu...
O lacrima de dor din depărtare...
Esti totul meu... Lumina curgătoare...
dintr-un potir întins de însuși Dumnezeu...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...
Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și-l murmur încet...
cald, departe, dar cald...
Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s. au stins in focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...
Oamenii nu iartă păcatele,
insă Cerul se deschide in fata strălucirii pacatoasei iubiri...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Te simt căutându-mă în tăceri nefirești...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
țintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din șoapte și dor,
îmi dezlegi gând după gând
și mă deșiri către tine...
În taina mă chemi... și m-alungi...
și-mi șoptești să-ți mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
și pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculță,
într-o zbatere cuminte de aripi
pășind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerși...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... și-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...
Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...
Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Valurile se împreunează undeva
în adâncurile mării...
E-atâta pace acolo în lumina răsăritului...
revărsându-se apoi peste tine, femeie...
Peste sufletul tău...
Între țărmurile ființei tale...
asemănătoare unui tumult..
unui abur greu
care-ți gonește plânsurile fierbinți
Cu frigul singurătății...
Pustie ești tu femeie, pustie ca un clopot...
pe dinăuntru umplută cu cântece care niciodată
nu se înalță destul...
Te veghează soarele și norii
în jurul tău crește depărtarea...
Te urmărește taina adâncurile... pe care o îngropi
iar și iar...
într-o zi aidoma celorlalte...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Daniela Bidascu despre suflet, adresa este:
