Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mariana Daniela Bidascu despre visare

Mariana Daniela Bidascu

* * *

Firimitura unui cuvânt...
Nu costă să visezi,
poate doare.. un pic..
poate doare tare...
dar frumusețea adesea doare...
asemenea iubirii...
Doare pentru că omul nu e capabil să simtă atât de mult frumos.. atât de mult dor și atâta iubire
pentru că.. destinul său rar se împlinește precum voiește... el încă ispășește... pierzând Cerul.... visele sale se destramă ades
și, cel mai trist este că.. în lumea in care s. a trezit după cădere... cea mai rară stare este statornicia firii.. a gândului.. a emoției.. inspirației.. fericirii.. iubirii...
Iar nestatornicia adesea destramă vise.. in zori..
Și doare un pic...
Sau mai tare...
Dar cumpărăm altele.. numai că trebuie să mai cerșim o firimitura de timp...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Ea visează...
Și cu inocenta unui copil
plutește...
Plutește cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri și ploi,
visele tale și visele ei...
ploi de lacrimi și ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilărești și pustii
pătimașe și tăcute
Ploile tale și ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Și visează..
zbor și... ploi de viață dătătoare..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
și. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o folosești la nevoie..
când gheată îți va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...

Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..

Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viață sa prindă toate...

In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Deși valiza cu vise mi s-a îngreunat... de micuța tot adunând,
visul cu tine...
e ca un puf de păpădie, care mă poartă când pașii mi-s grei.
Visul cu tine
e steaua care-mi arată drumul...
care m-ajută să stăpânesc pasul următor.
Când rătăcesc mi-ești lumină.
E frig, e tare friguț...
însă c-un gând m-ascund în tine și mi-e căldură
măcar o clipă...
Strâng în palme o iluzie,
... știu, strâng în palmă o fărâmă de umbră într-o noapte de vară,
înspăimântată de întuneric fiind...
Chiar de vă dispărea ca un miraj într-un deșert...
Acum e felul meu de a-mi rezerva o ultimă respirație vitală...
O firimitură de lumină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Și te iubesc când taci, absent... iar glasul meu se scurge înfrigurat, cuminte, spre soare și se-agață de-o ultima rază ce-mi înfășoară timid inima... și se topește acolo într-un strigăt cald...
Cuvintele-mi se subțiază spre un capăt de lume... și se-ascund trist într-un luminiș rămas undeva în tinele din mine...
Chiar de-ai plecat...
cu sufletu-mi te simt în mii de locuri ce-mi aparțin doar mie.
Și te iubesc învolburat când taci...
mă arde un dor și parcă-ai fi departe...
dar ești atât de-n mine...
și totuși ca un miraj îmi ești ce în lumină piere,
ratăcindu-mă...
Tu mă auzi tăcând, din hăuri cum glasul meu te strigă, dar altceva mai mult decât un vis ce-aș mai putea cere?!
Mai lasă-mă c-o șoaptă șoptit să-ți curg precum lumina lină... prin tăcerea-ți atât de clară...
Iubescu-te când taci...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Un ghem de vise într-un inel scorojit
prins într-o țesătură brodată a unui păianjen
pe care am ales să mi-o fac leagăn după acerbe și voluptoase lupte...
Visez aspru, refuzându-mi eliberarea, cu sete căutând ferestre pe unde să arunc peste lume, lumina,
pe care durerea mi-o aprinde...
Mă deșir că o copilă pe fiecare fir care duce spre clipociri de cer,
legănându-mă lin
dar simt cum cu fiecare zvâcnire...
aripile mi se șubrezesc...
și mă dor... durut dor.
Și mi-e teamă că n-o să-mi mai crească altele la loc.
Se țes în juru-mi pânze lipicioase, mieros diabolice
din tăceri și așteptări,
cusute cu mărgele fine de lacrimi, suspine și resemnări...
Toate mă înfășoară, ca niște liane sălbatice...
din care eu îmi construiesc
o amăgitoare plasa de siguranță..
"Vremelnică captivitate" îmi strigă iubirea...
aproape mângâietor de dureros...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.

Mariana Daniela Bidascu

* * *

Sânzâiene amestecate cu noapte..
Stele amestecate cu oameni..
Vise împletite. ntre ziduri..
Zbor impletit cu țărână
Psalmi peste suflete și lacrimi..
Ruga în soapta, cântare de dor și iubire...

Cantă. ne, Doamne..
căutarea.. ratacirea și plânsul..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

O mireasmă dulce mă înfășoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună și stele...
Îmi ești încâlcit prin suflet... în gânduri și cuvânt..
șoaptele-ți se leagănă pe piele și-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aș vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte și suspine de dor răsucite în zâmbete înghețate...
amestecate cu pași care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Și-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele pașilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Sunt cea mai nebună si albă și vie înșiruire de cuvinte. necuvinte..
cuvinte-revarsare a ultimului atom din inima mea,
colorat cu suflul inimii tale, cu atingerea ta..
cu gândul tău împletit în împletirea care deja suntem.
Cuvinte insiruite, bătăi de inimă care spintecă Cerul și timpul
și lumea o cutreiera, cautandu. te..
Mă stii-neștii atât de bine
Încât orice ai afla despre mine
iti pare insiruire de tine...
cuvinte și sunete care. ti aparțin..
din tine ele vin, prin mine doar curg..
M. ai vazut și nevăzut de atâtea ori
încât mă imaginezi...
mă îmbraci cald și duios,
dezbrăcată de mine.. goala.. întreaga in fată. ti sunt..
Mă știi.. m. ai gustat, gustandu. te..
Îți port mireasma.. și gustul...
In fata ta nu sunt imbrăcată decat în suflet...
Și picături de ploaie...
Și vise...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Pictăm, cu pensule de suflet, scrisori pe cer...
Scrisori eterne pe care nici timpul și nici distanța nu le vor șterge...
Tu scrii poezii cu tăceri și șoapte în visele mele, alin al nopților reci fiindu-mi...
Visând, mă ascund de lume și le citesc de mii de ori...
Îmi scrii poezii pe pânză de suflet...
cu cele mai calde și vii culori,
cu flacăra inimii tale...
Mâna-mi de țărână zvâcnindă se odihnește în palmele tale...
fiindu-mi raiul în care îngenunchează demonii din carnea mea...
Îmbrățișez visul ăsta care mă trimite până pe marginea prăpastiei...
însă mă ridic și zbor în tremurul unui vers, scriindu-te lin...
Semăn cu flacăra unei lumânări care arde uneori timid, alteori în văpaie...
luminând o coală de pergament...
pe care curge numele tău...
În mine arde parcă focul înmănuncheat a două suflete,
care pășesc pe pământ însetate de raiul iubirii...
Toate hainele sufletului meu sunt scuturate de țărână și luminate de inima ta...
Tu ai miros de cer...
fiindu-mi ca un sanctuar în care-mi îngenunchez lutul și-mi înalț sufletul...
O ploaie de stele care-mi ascunde lacrima...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

Te-aștept

pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu așa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

O turmă de vise paște pășune pe Cer...
în toiul nopții...
Caută stele să se-adape...
în izvoarele Lunii să-și stingă dorul...
în focul și în poezia luceafărului să-și îngroape iubirea.
Privesc spre pământ, le e arșiță...
și iarba parcă stă să plouă...
poate-poate se va stârni o ploaie nebună de rouă...
Vântul l-așteaptă să învie,
leagăn să le fie...
o frunza să le-adie lin
și să le cânte despre oameni...
și despre iubire...
Oameni și vise, cântate în cer...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...

Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...

Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Ce cantec cânți, femeie.. prin ruine..
psalmii durerii ți. i versi, prin vise scotocind..
Pășești fara de vină.. în flăcări, apărând porunci
Iar carnea tu ți. o. ngenunchezi
lângă străini...

Ce cântec cânți, femeie cu sufletul pe ziduri..
Îl amagesti când plânge și. i dai doar firimituri..
îl ții in inchisoare când el cu jale arde
de dorul unei preasfinte mari iubiri..

Deschide larg fereastra, da. i un răgaz să zboare..
E însetat si. l doare, in chingi prea l. ai ținut..
I. s aripile frânte și. i încă speriat..
Dar lasă. l să asculte o prea sfânta chemare..
Că mult prea trudnic bate, din aripi..
Prin ruine..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Te simt căutându-mă în tăceri nefirești...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
țintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din șoapte și dor,
îmi dezlegi gând după gând
și mă deșiri către tine...
În taina mă chemi... și m-alungi...
și-mi șoptești să-ți mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
și pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculță,
într-o zbatere cuminte de aripi
pășind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerși...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... și-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Să desenezi cu sârg o iluzie...
un dulce miraj...
Să așezi dorința peste dorința... vis peste vis...
și-apoi să-mprăștii totul plângând...
Să alergi pe cel mai impalpabil drum...
ascultând doar palpabilul inimii...
Asta e vie nebunie...
Amețitoare și vie desfășurare
de chemări înăbușite...
și totuși atât de slobode...

Sa te deșiri
ca un ghem arzător către niciunde
și să te-aduni din nou cu infinitul in tine...
Între real si ireal.. și totuși preareal...
Încuind și descuind fereastra către cel mai mare Adevăr...
cu uimire...
zbori în gol...
Însă pe cea mai sigură și bătătorită cărare de lumină...
croită de Cineva

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Ascultă zborul, ascultă tăcerea...
Ascultă sunetul cuvântului...
și murmură cu el în șoaptă...
E dorul tău sau al meu...
Ecoul a două strigăte, una și aceeași chemare...
împletite undeva înainte de vremuri...
Urmează-i curgerea...
Urmează-ți inima, în ea e singurul adevăr...
Șoaptele ei îți arată calea...
Lumea nu le-aude și chiar dacă le-ar auzi, nu le-nțelege...
Ascultă în tihnă...
Se aude un freamăt arzător...
Visele noastre fac punți între pământ și astre...
Între tine și mine e un fir de lumină,
iar lumina n-are stavile...
își face loc prin orice fisură a zidurilor...
E o punte sprijinită pe nimic altceva, decât pe sufletele noastre...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare,
Și nu băgăm de seamă că, în loc,
Ramâne un deșert de disperare...

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un așternut posac,
Însingurați în doi, din lașitate,
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutarile uzate...

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai știm că dragostea există...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Vânt amestecat cu raze vinete
se zbuciuma amețitor la fereastră.
ele poartă urme de plânsete de prin lume adunate.
îmi cânta despre femei cu mâini de roabe...
care-și iau doar noaptea inima în brațe
și-o mângâie într-un ungher al casei
cu cântecul de leagăn al copiilor adormiți.
Se aud din crengi suspine din țărână de mamă
care și-a vândut un zâmbet dureros si-o bucata de carne vie
pentru o picătură de lapte și-un colt de pâine,
copilului să-i mai dea o gură de viață...
Se-aude zvâcnet de lacrimă cu gust de pelin,
De femeie cu vise sfarâmate-ntre zăbrele reci...
Care-si așeaza pe suflet o mânuța și-un zâmbet de copil
... închide ochii și-si spune tânguitor...
cu ochii către cer...
Mamă sunt, femeie poate mâine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Unde oare să-mi ascund palmele
să nu te mai deseneze în vise?
Cum să alung primul gând și primul surâs
al dimineților mele...
când în el strălucești tu?
Cum să opresc sufletul
să citească neîncetat poezia ochilor tăi?
Cu ce să-mi umplu inima
să nu te mai încapă pe tine...
să nu te mai bată...?
Cum să-mi port pașii...
încât să nu te mai pășească,
iar aripile să nu te mai zboare..?
Cum să înăbuș oare glasul din mine,
să nu te mai murmure
să nu te mai cânte
să nu te mai strige...
Ce să le spun urechilor mele...
când aud într-una chemarea ta -
ecou al propriei mele chemări...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Daniela Bidascu despre visare, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook