Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Mariana Dobrin despre lumină

Sărbători Pascale

Lumină din Lumină
Îm suflet și în casă
Și multă bucurie
Să-aveți când stați la masă,
Risipitori să fiți
În vorbe cu simțire
Și-n faptele frumoase,
Izvor de fericire.
Întindeți, cât mai des,
O mână oricui cere
Și lacrima s-o ștergeți,
Aduceți mângâiere.
Ferestrele din suflet
Lăsațile deschise,
Primiți Lumina Sfântă
În candele aprinse.
Vegheați să crească mare
Când timpu-aveți în față,
E singura putere
Să trecem drept prin viață.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răstignirea Luceafărului

Încearcă unii, când și când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere și noroi pe haina lui împărătească.

Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Și-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru și sihastru.

Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos și teafăr.

Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme și în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Icoana

În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.

În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.

O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.

Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răbdarea

Răbdarea omului, să știi, e-adevarata lui putere,
Izvor imens de energii, lumina care-n veci nu piere.
E început de-nțelepciune, e arta de a aștepta,
Răbdarea-i nodul deznodat și este arta de-a spera.
E-mpreunată cu blândețea, cu chibzuința celui care
Ascută, știe să observe scânteia de pe o cărare.
Răbdarea este ca o armă, secretul pentru cei mai tari,
Un etalon ce drept măsoară simțirea oamenilor mari.
Răbdarea este semn distinct al celui cu morală-aleasă,
E băutura ce ucide o disperare ce apasă.
Încet, încet și cu răbdare, un munte ai să construiești
Și tot încet, cu picătura, ulcica plină-ai s-o găsești.
Mătase fină vei avea din frunza dudului umbros,
Trudind încet și cu răbdare, vei toarce firul mătăsos.
Chiar lemnul verde se usucă și piatra poate-n drum crăpa,
Doar omul știe să aștepte, răbdarea îl va ajuta.
Vrei să străbați un drum mai lung? Vrei să urci munții cei înalți?
Doar pasu-atent și cu răbdare te-ajută drumul să-l străbați.
De vei dori să faci un lucru, ce trebuie să dăinuiască,
Nu te grăbi! Să-l faci temeinic! Răbdarea să te însoțească!

[...] Citește tot

poezie de din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Ești orologiul timpului fecund,
Să torci din firul lui veșmânt de preț,
Cuvintele te ard, iubești profund
Și slovelor tu nu le-aduci dispreț.

Mângâi poemul ca pe o femeie
Și litere înșiri cu-atâta drag
Ca fluturi de lumină și de vise,
În nopți de trudă le aduni șirag.

Cuvântul pentru tine-i Dumnezeu,
Poemul este fiul și-l vrei viu,
Îi dai iubire, suflet și speranță
Și viața ta i-o dai acestui fiu.

Înlănțuit de vise și iubire
Tu înger trist, gladiator sau zeu,
Alături de poemul tău în flăcări
Aștepți să te-ntâlnești cu Dumnezeu.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verde marin

Verde-marin, verde-marin,
mă fascinează prima oară
privirea ta cu iz felin
ce lacomă se înfioară.
Se-agață de obrazu-mi fin,
de catifeaua mâinii albe,
de sânii mei ca flori de crin
și de mărgeanul gurii-n salbe.
Urechea mi-o încânți șoptit
și ca un șarpe mă-mpresori,
m-atragi în jocul născocit
cu brațe pline de fiori.
Verde-marin, verde-marin,
cu o mișcare ca-ntr-o doară,
Verde-marin, verde marin,
mătasea de pe trup coboară.
Din toate părțile păcatul
ne copleșește, ne vânează
și clipa, strâns bătând din aripi,
deasupra noastră aiurează.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluzii

Un prizonier, așa mă simt în lumea asta -zisă "mare",
Mulți cred că este loc destul și soare pentru fiecare.
Toți știm că nu-i deloc așa, că inegal e împărțită
Și bine și pământ și soare, și viața -luptă - scump plătită.
Că unii vor să aibă tot, dar nu cu trudă și talent,
Iar cei mai mulți, abia de pot să strângă-n pungă chiar și-un cent.
Mă simt închisă-ntr-o –ncăpere, ce are peste tot oglinzi
Și-mi deformează fața straniu, iar trupul mi-e strivit de grinzi.
Mă înconjoară zidul strâns și aripile mi le frânge,
Oglinzile mă spionează și sufletul din mine plânge.
Aș vrea să strig, să dau de veste că aripi de lumină port
Și zbor în lume către soare că sufletul nu-mi este mort.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Darul Sfânt

Când raza de soare-mi înțeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-așază pe-obraz și-mi vestește
Norocul ce-mi bate la ușă sfios.

Emoția fierbe în trupu-mi – clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în brațe speranța-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.

Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Și casa-mi se umple cu mir și lumină,
Întreaga-mi făptură primește botezul
În care mă-mbracă azi Forța Divină.

Voi face dovada că nu e-n zadar
Și nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi ști să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Timpul trece, cuvintele rămân

Cuvântul e ca o oglindă a minții ce îl zămislește,
Ți-arată inima și gândul, cu forma lui te definește.
Când omul, ce-a deprins în timp condeiul să îl mânuiască,
E foarte trist când truda lui se-ndreaptă-n semeni să lovească.

Adună-n bietele cuvinte noroi și veninoasă ură,
Cuvântul îl transformă-n bici și-n instrumente de tortură.
Cu mult mai înțelept ar fi și onorabil pentru sine
Cuvântul să-l transforme-n cânt, s-adune-n el acorduri fine.

S-ajungă-n inimi, să încânte cu-a lui frumoasă armonie,
Să treacă dincolo de stele, să se preschimbe-n poezie,
Ce-aduce pe pământ lumină, esență, spirit, mângâiere,
Nu bici sau spadă-nsângerată ce seamănă în jur durere.

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.

Dezamăgire

Să știi c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ți-au adresat sudalmă
Și răni în suflet ți-au săpat.

De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preșul, binișor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiți în contul lor.

Prin tine vor doar ei să crească
Și-ți exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îți spun că ești impertinent.

Te pun la colț că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Dușman de azi, nu bun ca ieri.

[...] Citește tot

poezie de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vârf de inimă

Despre iubire
pot să scriu
numai cu vârful inimii
cuvinte,

luminile și umbrele
urmelor mele.

Când înmuguresc
zboară în soare,
se avântă pe mări zbuciumate
sau călătoresc în infinit.

Pentru cineva străin
sunt simple
înșiruiri fără sens.

Numai tu,
Le-ai putea înțelege.

poezie de (21 aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O punte către cer

Pe-o muche de pământ pustie-n întuneric
În lume rătăceam prea trist și fără tine
Și nu aveam un înger de mână să mă poarte,
Să-mi spună ce e rău, să-mi spună ce e bine.

Am căutat să aflu o punte către cer
Prin rugăciuni pioase, fierbinți - rai de cuvinte,
Tu vino să-mi zidești al veșniciei chip!
Învață-mă să urc a Tale trepte sfinte!

Prin raza de lumină mă leg de lumea Ta,
Mă leg de cer o, Doamne, prin rugă până când
Statornica-mi credință cu lacrimi și simțire,
Ajunge sus la stele și-Ți lasă al meu gând.

- Nu, fiule, nu este în van strigarea ta
Și lacrima-ți fierbinte nu este risipită!
Eu sunt mereu cu tine, de vei dori, Eu vin
Și rugăciunea ta iți este auzită.

[...] Citește tot

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Idilă

De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.

Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!

Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.

A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.

[...] Citește tot

poezie de din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii și lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Și-un zâmbet de care speranța-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nțelege,
Prea lesne cădem în ghețar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-și culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile

Iubesc la nebunie nopțile –
preludii albastre ce mă înfrunzesc până la refuz
cu gânduri ce mă condamnă să visez.
Mă preschimb în braconier și
împreună cu licuricii
fur stelele de pe luciul apei,
cântecul ploii, golesc luna de lumină...

Iubesc incurabil nopțile
când pot să mă rătăcesc în foșnetul gâmdurilor.
Adesea mă arunc în secunda speriată
a veacului încărcat de vacarm și neliniști,
secunda ce unește nu desparte cuvintele –
clepsidre ce închid în mii de înțelesuri
gândurile pe care le trimit
hoinare, fără mine în cetate
să întâlnească alte gânduri – gândurile voastre –
prelungiri ale timpului prezent și viitor
care aleargă înaintea mea
cu cel puțin o lungime de viață.

poezie de din Îngerul albarstru
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciune

Îngerii toți îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoțească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port pașii-n lumină, nu în dureri și plângeri,
Și ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.

Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinți,
În drum să nu mă muște o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credința pe-o mână de arginți,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.

Cuțitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas și încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ție-Ți port credință, la alții nu am dat.

Pe mâini îmi sprijin fruntea, și în genunchi m-așez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ți-l veghez
În fiecare seară și-n răsărit de zori.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fântâna

În ciutura neagră, bătrână,
îmi tremură greu amintirea,
iar cumpăna veche-a fântânii,
ce-și știe de veacuri menirea,
scrâșnește strident într-o doară
când apa o urcă-n lumină
să stingă pârjolul de vară.
Când gura-nsetată mi-apropi
de buza ciuturii plină
și sorb cu nesaț povestea adâncului,
mă-mpărtășesc din viața
ce țâșnește ca ofrandă,
din seva pământului.
Prin cântecul ciuturii pur
chipu-mi privesc
în oglindă mai clar
și spăl cu răcoarea ei fardul,
întins ca o mască de var,
ce-ascunde a timpului urme
săpate în sigur contur

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eterna căutare

Spre Tine urc a trudei mele roade,
smerită, în genunchi, mă voi ruga mereu.
Te caut și-n văzduh, și-n piatră, și în soare,
în tot ce ai zidit chiar dincolo de timp.
Am înțeles că nu e-ngăduit
nevrednicului om prea mult să scotocească.
Chiar dacă îndoieli mă rod, mă chinuiesc
nu-nseamna, Doamne că hulesc.
Am curățat grădina sufletului meu
și-n ea am semănat grâu mult
cu chipul Tău pe bob de aur
Deschide-mi poarta, Prea Slăvite,
primește-mă la masa Ta
și marea taină mă lasă
în față s-o privesc.
Pe drumul îndoielii nu-ngădui să pier,
mă prinde-n paza Ta pentr-o eternitate.
Ceresc Părinte-Ți mulțumesc,
eu știu că ești aici din vremi îndepărtate,
dar rogu-Te fierbinte, chiar dacă mult greșesc,

[...] Citește tot

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generației în blugi)

Cât ai fost printre noi, prea mulți pigmei grăbiți,
Te-au umilit profund și ți-au sărit în spate,
Îți aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi știam prea bine că mulți erau mânjiți.

În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Și pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n fața noastră și să ne lumineze,
Au scormonit adânc și ți-au găsit doar vină.

Puteau să-ți stea alături și chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ș-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.

Ba că vorbeai cam mult ș-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme și e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut și tribun... ai fost un profitor.

[...] Citește tot

poezie de (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Dobrin despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info