Sărbători Pascale
Lumină din Lumină
Îm suflet și în casă
Și multă bucurie
Să-aveți când stați la masă,
Risipitori să fiți
În vorbe cu simțire
Și-n faptele frumoase,
Izvor de fericire.
Întindeți, cât mai des,
O mână oricui cere
Și lacrima s-o ștergeți,
Aduceți mângâiere.
Ferestrele din suflet
Lăsațile deschise,
Primiți Lumina Sfântă
În candele aprinse.
Vegheați să crească mare
Când timpu-aveți în față,
E singura putere
Să trecem drept prin viață.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul Sfânt
Când raza de soare-mi înțeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-așază pe-obraz și-mi vestește
Norocul ce-mi bate la ușă sfios.
Emoția fierbe în trupu-mi clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în brațe speranța-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.
Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Și casa-mi se umple cu mir și lumină,
Întreaga-mi făptură primește botezul
În care mă-mbracă azi Forța Divină.
Voi face dovada că nu e-n zadar
Și nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi ști să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rugăciune
Îngerii toți îi vreau, nu doar un stol de îngeri,
Să mă-nsoțească Doamne, în drumul meu mereu,
Să-mi port pașii-n lumină, nu în dureri și plângeri,
Și ocrotită cer să fiu de Dumnezeu.
Să nu plece-n bejenii preamilostivii sfinți,
În drum să nu mă muște o viperă de gleznă,
Nu o să-mi dau credința pe-o mână de arginți,
Iar seara Sfânta Cruce o fac mereu pe pernă.
Cuțitul de cristal un gând să nu-mi întoarne,
Să-mi fure o bucată de suflet pe-nserat,
Un pas și încă unul îl fac spre Tine Doamne,
Doar Ție-Ți port credință, la alții nu am dat.
Pe mâini îmi sprijin fruntea, și în genunchi m-așez,
Iar lacrimile-mi curg împreunate-n flori,
Cu rugăciuni pioase Altarul Ți-l veghez
În fiecare seară și-n răsărit de zori.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sfinți, dar cu o relevanță mică.
O punte către cer
Pe-o muche de pământ pustie-n întuneric
În lume rătăceam prea trist și fără tine
Și nu aveam un înger de mână să mă poarte,
Să-mi spună ce e rău, să-mi spună ce e bine.
Am căutat să aflu o punte către cer
Prin rugăciuni pioase, fierbinți - rai de cuvinte,
Tu vino să-mi zidești al veșniciei chip!
Învață-mă să urc a Tale trepte sfinte!
Prin raza de lumină mă leg de lumea Ta,
Mă leg de cer o, Doamne, prin rugă până când
Statornica-mi credință cu lacrimi și simțire,
Ajunge sus la stele și-Ți lasă al meu gând.
- Nu, fiule, nu este în van strigarea ta
Și lacrima-ți fierbinte nu este risipită!
Eu sunt mereu cu tine, de vei dori, Eu vin
Și rugăciunea ta iți este auzită.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șpaga și junghiul
Propun să ne imaginăm c-avem nevoie de spital;
"Ferească Sfântul", zi-i mai bine, că de n-ai "PLICUL"... e fatal.
Vezi, cu portarul să începi, să fii cu tact neapărat,
Să-l mituiești cu socoteală, că altfel nu te vezi intrat!
Apoi, femeia de serviciu și ea se crede importantă,
Când vrei să-ți schimbe lenjeria, devine acră, arogantă.
Ia să nu-i dai... și ai să vezi, că nu îți schimbă lenjeria
O să aștepți tu mult și bine de nu îi ungi masinăria.
Ce să mai zici de asistente, ori sora șefă... fii atent!
De nu ai pregătit pachetul, atunci, când mergi la tratament...
Să știi că ești un om pierdut, cu furie ea se răzbună,
Te va-nțepa în dușmănie, să simți durerea, chiar și-o lună.
Să trecem și la domnul doctor... De n-ai să dai, ești ca și mort;
Aici, nu merge pachețelul, ci "PLICUL" gros cam cât un tort.
De vrei ca să nu mori cu zile și multă-atenție să-ți dea,
Fii pregătit vârtos la pungă, parol, îți spun... pe-onoarea mea!
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala încotro???
Nu pentru că nu am ce face
Îmi pun această întrebare,
Ci pentru că de-o vreme-ncoace
Simt c-am ajuns la disperare.
Cenușăreasă este școala,
Aleșii n-o mai iau în seamă,
La masa plină cu bucate
Azi nimeni, nimeni n-o mai cheamă.
Cum poți să fii atât de rău
Să faci din om o buruiană,
Doar dascălul cu harul său
Îi dă cea mai bogată hrană!
El are cheia fermecată,
Deschide pentru prunci o lume,
În floarea mică, delicată
Iubirea toată el o pune.
Discrerditați educatorii?
Destul cu-atâtea umilințe,
Nu confundați cu infractorii
Făuritorii de conștiințe!
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (6 august 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnului Eminescu
Nimeni n-a știut mai bine
Să dea aripi la cuvinte,
Să le-mbrace-n armonie,
Să le facă-n veci să cânte.
Razele din alba lună
Tu le-ai tors amețitor,
Suspinat-ai împreună
Cu luceferi la izvor.
Într-un cuib de turturele
Ai furat un pui de somn,
Ai zburat până la stele,
Tu ai fost și prinț și domn.
Și cu lira-nflăcărată,
Într-un cânt sfâșietor,
Ai cuprins în poezie
Plop stingher, tremurător.
Și iubirea ai slăvit-o,
Ai simțit al ei fior,
Tu ai plâns la braț cu teiul
Și cu lacu-ai plâns de dor.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Politică de trei parale
Ne dăm pe mâna orișicui, că iată, nu avem ce-alege,
Toți sunt o apă și-un pământ, ei n-au credință și nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiți, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare și cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viață bună și miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună să prindă cât mai mulți la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toți îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâșie ca niște fiare, pe viață și pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme și crâncen își păzesc reduta.
Ca niște stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul țării rămâne doar potop și jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri și ponoase,
Abia mai poate respire în case mici și friguroase.
E sărăcie peste tot și deznădejdea-i tot mai mare;
La știri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziția
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiția.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La pușcărie l-au băgat...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Țara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Dobrin despre sfinți, adresa este: