Culoarea iubirii
Știu că nu suferi de daltonism,
în ceea ce te privește
nu uit nici cele mai mici amănunte.
Sărutându-ne inimile,
intrăm în săptămâna oarbă.
Ar putea fi luna, anul,
dacă ne vom îmbolnăvi de vise
în toate modurile posibile
și vom înmuguri, pereche de aripi
în visul întreg
încărcat de un ocean de culoare:
tu jumătate, eu cealaltă jumătate.
Iubirea are culoarea lui Dumnezeu.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise...
În U. E dacă am intrat,
Nu pe cai mari ci-n sănioară,
Băieții "buni" s-au aranjat,
Iar noi... mâncăm papară.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dream's shop
Se cumpără tot mai mult
inteligența de trotuar,
vocabularul de rigolă.
Totul se vinde la negru, fără tva.
Poezia atârnă în galantar
la preț de nimic.
Gestionarii de vise,
poeții de rasă
își târăsc rănile
neobservați.
Pentru ei am să fac
magazinul de vise încă nevisate.
Aștept să îmi trimită cuvintele
Îi voi răsplăti regește.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Artă poetică
Ploaia și
deodată stelele
s-au revărsat în afara cerului,
peste lume.
Unele s-au așezat
aici în marginea albă a paginii
și așteaptă să se nască poemul
în camera tăcută cu pian,
sau pe strada îngustă a vechiului oraș.
Adun câteva sentimente,
le așez pe hârtie,
modelând cu grijă literele, cuvintele.
Îmi scot din piept inima
și le încălzesc la flacăra ei.
Întinde mâna,
poți să o atingi, să o săruți...
Ai grijă să o așezi la loc.
Din ea ies visele mele
ca niște păsări
care fac autostopul
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Ești orologiul timpului fecund,
Să torci din firul lui veșmânt de preț,
Cuvintele te ard, iubești profund
Și slovelor tu nu le-aduci dispreț.
Mângâi poemul ca pe o femeie
Și litere înșiri cu-atâta drag
Ca fluturi de lumină și de vise,
În nopți de trudă le aduni șirag.
Cuvântul pentru tine-i Dumnezeu,
Poemul este fiul și-l vrei viu,
Îi dai iubire, suflet și speranță
Și viața ta i-o dai acestui fiu.
Înlănțuit de vise și iubire
Tu înger trist, gladiator sau zeu,
Alături de poemul tău în flăcări
Aștepți să te-ntâlnești cu Dumnezeu.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
De-aș fi avut înțelepciunea
izvorului ce sapă-n stâncă,
de-aș fi știut să strălucesc
printre pietriș în valea-adâncă,
De-aș fi știut, cum știe apa
să fiu oglindă pentru stele,
de-aș fi putut să am răbdare
să-mi treier visurile mele,
De-aș fi săpat în stânca dură
cum sapă un izvor supțire,
aș fi putut să trec mai lesne
și peste-o zi făr'de iubire.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana
În vechea mânăstire, de timp încremenită,
Veghează o icoană ce are fața plânsă;
A lumii-mpărăteasă privește-nlăcrimată
Spre palida credință din ce în ce mai stinsă.
În neodihna mea găsesc la drum popas,
Aici în mânăstire, ating icoana veche,
Îngenunchez și vreau să mă agăț de cer,
Să caut frumuseți ce nu cunosc pereche.
O liniște mă prinde, lumina mă-nconjoară,
Împodobesc o rugă cu visurile mele,
Icoana mă priveste cu lacrimi în șiroaie,
Simt aripi lângă umăr ce se întind spre stele.
Am întrebat în gând icoana de ce plânge
Și chipu-nlăcrimat răspunsul mi l-a dat:
"Eu plâng de fericire că azi ești lângă mine
Și-n față la icoană te rogi îngenuncheat".
poezie de Mariana Dobrin (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Gândurile
Iubesc la nebunie nopțile
preludii albastre ce mă înfrunzesc până la refuz
cu gânduri ce mă condamnă să visez.
Mă preschimb în braconier și
împreună cu licuricii
fur stelele de pe luciul apei,
cântecul ploii, golesc luna de lumină...
Iubesc incurabil nopțile
când pot să mă rătăcesc în foșnetul gâmdurilor.
Adesea mă arunc în secunda speriată
a veacului încărcat de vacarm și neliniști,
secunda ce unește nu desparte cuvintele
clepsidre ce închid în mii de înțelesuri
gândurile pe care le trimit
hoinare, fără mine în cetate
să întâlnească alte gânduri gândurile voastre
prelungiri ale timpului prezent și viitor
care aleargă înaintea mea
cu cel puțin o lungime de viață.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albarstru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când?
Lehamitea ne-a prins,
Ne-a ajuns disperarea,
Sărăcia ne-a-nvins,
Deznădejde-ntristarea.
Bieți bătrâni părăsiți
Parcă nu mai au loc,
Unii, vai, scoși din minți
Își fac singuri soroc.
Spre o lume de veci
Poate mai primitoare,
Toate clipele reci
Vor scăpa din strânsoare.
Fiii lor necăjiți
Prin străini își dau foc
De dureri copleșiți
Și de mult nenoroc.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare nebunie
Biet truditor pe-ogorul poeziei îți strângi în palme fruntea-nfierbântată
De-nfrigurate gânduri ce aleargă să șlefuiască perla nestemată.
Când toți se-ncrâncenează să prospere și strâng averi cu-atâta frenezie,
Tu migălești în nopțile de veghe să smălțuiești cuvinte-n poezie.
Și când ajungi să prinzi în niște rânduri durerea sau vreo formă-a unui vis,
Să nu-ndrăznești cumva să-ți faci iluzii de măreția celor ce ai scris!
Nu vei călca în drumul tău pe flori, cu soare calea nu-ți e presărată,
Efortul artei tale e imens și foarte mică e a ei răsplată.
Te vei alege cu dușmani destui, vei resimți rezerva celorlalți,
Ce-ar vrea să-ți rupă aripile-ntinse, pentru că-ncerci scriind să te înalți.
Și nu te amăgi prea mult cu gândul, când niște membrii ce se cred stilați,
Într-un cenaclu au să îți propună să le citești că vor fi onorați!
Tu plin de sfiiciune și emoții reciți din suflet gânduri cu simțire,
Dar vezi că onorata adunare dă semne evidentent de plictisire:
Madamele încep să șușotească de noi rețete, modă, aventură.
Iar domnii cu burtică și chelie -politică, femei și băutură.
Când ai închis caietul sar cu toții să-ți adreseze câte-un compliment,
Că iar ai fost înconjurat de muze, deși n-au fost atenți niciun moment.
Tu știi că astăzi doar atât contează: ce conturi ai, ce vilă, ce mașină,
De te îmbraci la casele de modă, de ai un jeep modern, o limuzină...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Dobrin despre visare, adresa este: