
Se face frig, iubitul meu...
Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astă zi triști... și-ncepe-ncet să cearnă
Mi-e dor de brațul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept să retrăim amorul
E mult de-atunci... eram copii și am crezut în tine
Nici tu nu-nțelegeai ce spui... Era așa de bine!
În două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a așternut tăcută, amintirea.
Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă ești fericit... și-apoi merg mai departe...
Rămâi mereu al meu iubit și voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai să revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit și-ncepe-ncet să cearnă...
Se face frig, iubitul meu, adorm în gând cu tine,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la promisiuni, dar cu o relevanță mică.

Am greșit
Am greșit c-am încercat să te visez
Și chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ți-aud ecoul în ascunse șoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Și mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greșit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care așteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Și-am așteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greșesc că-ți dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ți pas-acum de ea
Mă-ntreb și-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu și încă te visez...
Greșeala mea a fost că te-am crezut
Și poate de aceea te-am pierdut...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


1+1 =... noi?
La mine-n gând o noapte ai uitat,
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvășit destinu-mi deghizat
În primăveri și ierni imaculate...
Bat clopote de lut. Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărțire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerșind ce am crezut c-a fost iubire...
Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat
Într-un cristal râvnit de toți nebunii.
Cât de sărac e timpul ce-l mai am!
Bogată-i depărtarea că te are
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, ești sare.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Eftimie Kabbout despre promisiuni, adresa este:
