Voi fi pământ
Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viața asta de ceva
O moarte am și nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea?
Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei, mă poți privi de "sus"
Și mă poți critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus
Nu face asta-n ziua când
Eu, înarmată, până-n dinți
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinți
Am îndrăznit să nu accept
Ce alții au tot vrut să fiu
Venind, plecam spre nică ieri
Când prea devreme-a fost târziu
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere
Mă arde lava-ncinsă
a vulcanului crunt
care-n piept mi-a erupt.
Mi se scurge prin vene
din creștet în tălpi,
și-napoi...
Mă tot varsă
într-un lac de noroi...
Mă zbat într-o junglă
cu liane de foc
și luptând , mă sufoc...
Pe un rug prea încins
îmi e sufletul ars
și sfărâmat .
Urlă-n mine durerea
ca un câine turbat...
Am păstrat doar un pumn
de cenușă și chin
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
O tristă toamnă
Se-apropie o tristă toamnă și printre frunze ce-au căzut
Mai caut clipele trecute și toate câte am pierdut...
Într-o rugină parfumată e-nvăluit un aer cald
Cu pași nesiguri fuge vara din lacul unde mă tot scald
E trist și umed asfințitul iar soarele a plâns puțin
Și mi-a trimis o adiere a unor nopți prea lungi ce vin
Îmi fac un pat de frunze moarte și mă întind să lenevesc
În mintea-mi plină te mai caut, dar nu mai sper să te găsesc
Cum să mai cer putere vieții când am trăit și așa prea mult?
M-agăț de-un ram uscat de vreme și vântul rece îl ascult
Un cântec scurt de toamnă tristă răsună-n nopți prea lungi ce vin
Eu mă grăbesc s-ajung la tine, să-ți umplu sufletul străin...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am greșit
Am greșit c-am încercat să te visez
Și chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ți-aud ecoul în ascunse șoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Și mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greșit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care așteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Și-am așteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greșesc că-ți dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ți pas-acum de ea
Mă-ntreb și-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu și încă te visez...
Greșeala mea a fost că te-am crezut
Și poate de aceea te-am pierdut...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Același dor de tine
Aceeași agonie pulsează adânc în vene
Când freamătul năvalnic săgeți de foc trimite
Purtând pe umeri ceață și-o blândă adiere
Eu las în urmă vraja și-apoi pornesc alene
Privind deloc ursuz înspre dureri trăite
Ce sângele mi-au ars înfulecând tăcere...
Numai seninul aprig mă strigă rătăcind
Cuprins de spaimă, ochiul vrea să-mi sece
Ca eu să nu te văd nicicând la fel...
Doar candela timidă cu trupu-i licărind
Îți va ruga din nou iubirea să nu plece
Oprind destinul și făcând un sclav din el
Prea multe căi de foc acum am răscolit
Sorbind mereu cu deznădejde leacul
Care curgea printre nimicuri străvezii
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Se face frig, iubitul meu...
Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astă zi triști... și-ncepe-ncet să cearnă
Mi-e dor de brațul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept să retrăim amorul
E mult de-atunci... eram copii și am crezut în tine
Nici tu nu-nțelegeai ce spui... Era așa de bine!
În două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a așternut tăcută, amintirea.
Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă ești fericit... și-apoi merg mai departe...
Rămâi mereu al meu iubit și voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai să revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit și-ncepe-ncet să cearnă...
Se face frig, iubitul meu, adorm în gând cu tine,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ultimul apus
Am furat o bucată de timp și-am ascuns-o în stele
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele
Talpa mea a pășit prea ușor, nimeni astăzi nu știe
C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie...
Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară
Neștiind de ce toamna sosește mereu după vară
Am fost centru solar și-am sclipit o secundă-n amurg
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranțe ce curg
Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat
Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat
Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram
Împotriva uitării mi-amintesc și acum că luptam
Am știut că secunda avea chipul fetei bătrâne
Și din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne
Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând
Care sapă adânc răscolind printre șoaptă și gând
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Atingeri Divine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șah-mat!
A istovit degrabă văpaia rațiunii
Și nimicind splendoarea din clipa de apoi
Îmi lasă-n suflet golul știut numai de unii
Mai bine decât mine... mai bine decât noi...
E ca un joc de șah pe-o tablă incoloră
Noi suntem doar pionii... tu, negru... albul, eu.
Spre nu știu ce final ne adâncim în oră
E negrul tău de vină sau poate albul meu?
Iar somnu-i umbra care ne-aruncă-n jocul rece
Și rând pe rând vom pierde țărâna de sub pași
Căci viața asta știe răbdarea să ne-o sece
Transfigurând vicleană, ultimii ani rămași
Tot căutând scăpare, un univers de umbre
Ni se deschide-ntins pe-al vieții umed pat
Pe care-am adormit cuprinși de jocuri sumbre
În timp ce soarta crudă ne tot șoptea: șah-mat!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de rouă
E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două
Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculță și te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe șoapte
Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorțire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două
Doi pași de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte
dulce feerie!
Prin părul meu ești vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viață suflet îmi vei fi
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu exist!
Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...
Am înțeles ce-am refuzat să cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..
Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...
Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iad și rai
Ai fost lăsat o viață pe-un petec de pământ
Să-ți faci pe el o casă și mai apoi, mormânt.
Puterea cea divină un chip ți-a dăruit
Și-o moarte care-n umbră, mereu te-a însoțit.
Luptându-te cu vântul cel aprig și viclean
Ai străbătut secunde și ore, an de an
Strivind sub pași o piatră care n-avea vreun rost
Dar n-ai gândit că poate și ea suflet a fost.
Știai că sus e raiul și vor pleca spre el
Acei care-aveau mărul, dar n-au mușcat din el
Ai mai sperat că totuși iertare-avea să vie
De parcă toți am fost doar sfinți de meserie.
Născut dintr-o culoare prea bine definită
Rămas-ai doar o umbră în veac încremenită
Și să nu-mi spui tu mie că-i fals al meu cuvânt
O fi raiul în ceruri, dar iadu-i pe pământ!
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Eftimie Kabbout despre suflet, adresa este: