Dacă stropii de ploaie ar putea pătrunde în mintea și sufletul omului să-i spele păcatele, lumea ar fi mult mai curată și mai pură.
Mariana Simionescu (28 august 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Lacrimile Tale
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape și îmi curg pe față
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ți-a fost trecerea prin viață.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup și îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.
Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ș-ușor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt niște cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.
Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopții urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ș-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceașca fără toartă
Eu sunt o ceașcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns și ploi, au curs și lacrimi
Ce-au fost și dulci, dar și amare!
Eu sunt o ceașcă fără toartă,
Și toată viața așa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aș ști ce să răspund...
Eu sunt o ceașcă fără toartă
Dintotdeauna și... oricând.
poezie de Mariana Simionescu (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Miroase a toamnă rece, în jurul meu acum
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum,
Rămâne-o vară-n urmă, cu ea mă trec si eu
Iubirea de-altadată s-o mai găsesc e greu,
Afară-i frig și plouă, și-i gol sufletul meu.
Neliniștea m-apasă, sunt singură acum,
Afară-i frig și plouă și nimeni nu-i pe drum.
Singurătate rece te-ai cuibărit în mine
Iubirea de-altădată o-aștepți și nu mai vine.
Miros de toamne reci, în jurul meu plutesc...
Iar soarele lumină încet vechiul pervaz,
O rază îmi mângâie, timid al meu obraz.
N-aștept nimic anume, vreun dar împărătesc
Emoții, sentimente, acum mă copleșesc,
Să fie iarăși vară e tot ce îmi doresc.
Că una este vara, cu al ei soare cald
Udată-n sentimente și-n amintiri cu drag.
poezie de Mariana Simionescu (7 octombrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșit de iarnă
Iarna și-a mai scuturat odata
Cojocelul de zăpadă,
Peste câmp, copaci și case
Peste noi și peste stradă.
S-a uitat în jos cu teamă
Și a înțeles pe dată;
C-ar fi cazul să dispară
Că deja este ciudată.
Ne-am dorit cu toți să vină
După toamna cea cu ploi,
Dar acum de ce nu pleacă
Odată oare de la noi?!
Vrem să vină primăvara
Că ne-am săturat de frig,
Și ne-a înghețat în mână
Bucățica de covrig.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Simionescu (14 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ascund...
M-ascund de tine, m-ascund de noi
M-ascund de soare, de vânt și ploi,
M-ascund într-una și nu-ndrăznesc
Ca sa îți spun cât te doresc...
Și zi și noapte te am în gând
Prezența ta o simt vibrând...
M-ascund de toți, dar și de toate,
Însă de vise, nu se mai poate
Și-atunci ușor ochii închid,
Întreaga ființă să îți cuprind.
Și simt așa o ușurare,
Ce mi-o dă calda îmbrățișare
O-ncurajare, o mângâiere
Ce se petrece în tăcere...
Dar totu-i vis șin el se poate
Păcat că asta nu-i și-n... realitate...
poezie de Mariana Simionescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Mariana Simionescu despre ploaie, adresa este: