Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Marieta Măglaș despre iubire

Zero

Aceasta este iubirea noastră, care-și
modifică sensul continuu. Nu știu dacă
iubirea aceasta este poezia noastră, sau
invers. Vrei să fii tu însuți? Ai nevoie de mine?
Poate că e iadul, poate e raiul. Poate că e
amândouă la un loc. Poate că are nevoie de
un zero absolut. Tot ce știu este că ea trebuia
să ardă în interior. Dar nu poate să ardă, pentru
că iubirea noastră este un paradis nebun.
E ceva ce trebuia să știi înainte de a mă atinge.
Trebuia să știi că dragostea nu poate fi decât divină.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna iubirii

În ochii tăi
Iubirea mea are reflexe arămii
Iubirea mea este tomnatică
Se va desprinde oare
Ca o frunză
Pentru a cădea
În umbra trunchiului
Asteptând amortirea rece?

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar tu

Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori, zâmbetul tău

devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai îmbrățișarea și numai iubire
erai tu. Între mine și Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii și pentru

iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reușit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cânta ceva divin la pianul meu dezacordat

Degetele tale ar putea
Face ca aceste clape vechi
Și acest pian dezacordat
Să sune melodios.
Acest pian dezacordat
Este însăși iubirea,
Este iubirea noastră.
Nu știu de ce
Dar de fiecare dată
Coarda em
Vibrează sunetul până pleznește.
Mereu același sunet
Pleznește.
E o crăpătură veche
Cu o muzicalitate aparte.
Privirea ta devine verdele
Da, verdele,
O privire țintă pe această crăpătură-bici.
Degetul tau are o mișcare precisă
Pe clapa pianului

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recviem pentru iubire

O pasare care zboara
Nu este decat
Un zbor in sine.

Miscare.

Inchid ochii si ating.
Inchid ochii si simt.

Sunetul imi raneste urechea.

Este
O miscare
In sine
Si
Spre inauntru.

Este un
Strigat.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

In absenta cuvintelor

Dintii tai
Au stralucirea durerii.
Zambetul tau
Este atat de trist
In absenta cuvintelor....
Ochii tai
Fac sa devina transparenta
Rana din suflet,
Unde numai albul se coboara
Pentru iubire,
Albul incesibil,
Prin care intelegem ca
Doar prin iubire si durere
Putem deveni eterni....

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vibrație

Privirea mea decupează norii
de pe cer. Privirea mea devine
expresivă pentru tine. Norii
sunt gândurile tale, având
polaritatea iubirii. Această
iubire a noastră este, de fapt,
o 'dulce sclavie'. Căutăm
curcubeul de vise, cautăm
culoarea fericirii. Câteodată
obosesc atât de mult lângă
tine, printre meandrele sufletului
tău! Atât de mult obosesc, încât
îmi vine să plâng. Vibrația glasului
tău devine lacrimă în zori. Atunci
iubirea pare că explodează în noi,
precum soarele pe cer. Aștept ca
Divinul să se așeze frumos acolo,
în profunzimea sufletului și să curgă
strălucind, precum apa curge pe pietre.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul

Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul sonor

Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorii

Îngenuncherile murdare,
Sentimentele șerpuitoare,
Inocențele pline de ignoranță
Și adevărurile înșelătoare
Călătoreau în universul intern
Al spiritului
Pentru a descoperi
Iluminarea,
Dorind să înțeleagă
Infinitul lor atât de dur, dar existent
În această fericire cerească a
Iubirii necondiționate.
Cu toate acestea,
Nici o iluminare nu a putut fi găsită,
Iar întrebările lor nude și însetate
Având răspunsuri apoase, impure
Și pline de necunoscute
Mai așteptau dincolo de barierele
Ce delimitau
Interiorul de exterior.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curba

Simt vibratia strigatului tau
Simt privirea ta, care atinge vibratia, curband timpul.

Simt aceasta atingere,

Care da sens curbei.

O curba sigmoida....

Cred ca daca aerul s-ar comprima excesiv, ar putea naste acel unic sunet....

Pana cand sclipirea din ochi ar tremura firul ierbii....

Alunecand pe genele curbate...

Tu te-ai inchide in tine, tot mai adanc si mai adanc,

Pana cand ai deveni curba in sine.

Iubirea ar atinge acel echilibru instabil...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De profundis

Aerul vibra in jurul tau
tu il atingeai cu privirea,
curband timpul,
si doar atunci
aerul capata reflexe sonore.
Sclipirea din ochi
iti aluneca pe genele intoarse.
Te ricosai spre inauntrul tau,
spre tine insuti,
chircindu-te, parca.
Deveneai insasi curba,
care mai tine in acel echilibru instabil
iubirea in sine,
floare fara petale.
La un moment dat,
aerul s-a strans,
devenind nor plumburiu,
invaluind gandul tau inchistat,
in taceri alunecande spre frunze tomnatice.
Nu mai puteam sa tin clipa in loc,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetului Adrian Păunescu - in memoriam

În noaptea primăverii chitarele cântau,
Le cerea cuvântul pentru cuvânt.
Necuvintele se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau și deveneau pământ.

În noaptea verii chitarele strigau,
Din ele izvora iubire pentru iubire.
Durerile se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau, devenind amintire.

În noaptea toamnei chitarele plângeau,
Flacără din flacără în sine iluminând.
Se dizolvau cenzurile, se vizualizau
Cuvântul din cuvânt și găndul din gănd.

În noaptea iernii corzile vibrau
Poezia în cântec, cântecu-n poezie.
Se dizolvau în noi și generau
Fiori în suflet pentru veșnicie.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Pianistul

În așteptare,

viorile din orchestră dansau.

Vibrau.

Degetele începură să mângâie
clapele vechi și lucioase.

Muzica era viața lui ~ clasică.

În jur, oamenii tăcuți
păreau a fi statui de ceară.

El se ascundea, de fapt,
într-un univers nevăzut.

Începu să semene tot mai mult
cu un vulcan aprins
printre notele ce explodau fierbinți

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă

Și dacă șoapte bat ades în unde,
Și dacă umbra lunii le ascunde,
Și dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.

Și dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Și dacă bat stropi grei în sfinte geamuri,
Și dacă-n piatră tremură o undă,
E ca fiorul vechi să îl ascundă.

Și dacă-n vânt se zbate-o albă floare,
Și dacă al său ram încă nu moare,
Și dacă-n gându-ți tremură iubirea,
E ca să îți trezească amintirea.

Și dacă șoapte bat ades în undă,
Oglinda lunii tainic s-o ascundă,
Și dacă apa se zbate printre roci,
E ca la sânul meu iar să te întorci.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orașul cel alb

Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marionete țipând

Ochi crispați de frică,
Această frică paralizantă în fața ploii de gloanțe,
Gloanțe ale cruzimii, cruzime care trebuie hrănită
Cu victime,
Aceste inocente victime ale urii,
Această ură îngrozitoare, care este alimentată cu dragoste
Atât de similară cu
Plăcerea care vine prin durere,
Această durere extremă, care dă frumusețe nebuniei,
Această nebunie rotundă ca un roz-roșu rece hidratat,
Un roz-roșu ca o peteșie in edemațierea gigantică Quincke
Însoțită de o respirație rece, zgomotoasă și șuierătoare
Ca și cum ai horcăi în timp ce cânți un cântec,
Un cântec de dragoste pentru un dans al morții,
O moarte dureroasă pentru marionete fierbinți,
Păpuși frumoase devenind manechine reci de ceară,
Manechine disperate, țipând în ploaia lor roșie,
Ploaia de sentimente,
Sentimente roșii colorând momentele lor triste,
Momente reci pentru focuri de iarnă

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cafeneaua albastră

În albastrul palpabil, nefericirea este
complementară fericirii întocmai ca
finitul dintr-o stea, care se nașe în infinit.
Suntem Adam și Eva în căutarea

Edenului pierdut, sperând că Dumnezeu
ne poate readuce în acea starea de grație.
E, de fapt, o stare de complementaritate.
Edenul este acum un spațiu gol, invizibil,

și aparent absent, un spațiu în care au rămas
doar cuvintele noastre. În scurgerea timpului și
în cafeneaua albastră cu mese ponosite, noi
bem zi de zi cafeaua ca pe un medicament

amar și încercăm să dăm un sens vieții. Într-un
paradis iluzoriu și absolut real, care este viața pe
pământ, ne iubim cu disperare și muncim, fiind mai
mult sau mai puțin indiferenți. Simțim, totuși, cum

[...] Citește tot

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Marieta Măglaș@iubire? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Marieta Măglaș despre iubire, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!