Epistolă de Mărțișor
Iubite, fi-va iarăși primăvară,
Dar azi parcă-am uitat să ne iubim,
Lăsăm nedrept iubirea să ne doară,
Doar pe cărări pierdute rătăcim.
Nu mai putem, cu gingași ghiocei,
Să dăruim surâsuri inocente
Ci doar ne risipim fără temei,
Zdrobiți de-nverșunate sentimente.
Cât aș fi vrut, cu flori de liliac
Să mă alini, apoi să-ți ceri iertare,
Să mă privești cu zâmbetul buimac,
Spunându-mi că o umbră trecătoare
S-a strecurat parșivă între noi
Dar nu au reușit să ne doboare
Nici ea și nici torente ce-n șuvoi
Ne chinuiau cu ploi sâcâitoare.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistolă de Mărțișor
Iubite, fi-va iarăși primăvară,
Dar azi parcă-am uitat să ne iubim,
Lăsăm nedrept iubirea să ne doară,
Doar pe cărări pierdute rătăcim.
Nu mai putem, cu gingași ghiocei,
Să dăruim cuvinte inocente
Ci doar ne risipim fără temei,
Zdrobiți de-nverșunate sentimente.
Cât aș fi vrut, cu flori de liliac
Să mă alini, apoi să-ți ceri iertare,
Să mă privești cu zâmbetul buimac,
Spunându-mi că o umbră trecătoare
S-a strecurat parșivă între noi
Dar nu au reușit să ne doboare
Nici ea și nici torente ce-n șuvoi
Ne chinuiau cu ploi sâcâitoare.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiment
Și... de vei crede uneori
că inima îmi este împietrită
de vorbele aruncate în răspăr
pe lespedea timpului...
că, din dragostea mea
au mai rămas numai acelei roz înfloriri
în tril de ciocârlie,
te rog, nu asculta urletul îngrozitor
al tăcerii din mine
ci pierde-te tăcut prin veșnicia unei singure clipe
în azurul ochilor mei
iar acolo vei găsi
neîntinată,
Iubirea!
Vremea asta ne vrea prea tăcuți și prea reci...
Risipiți inutil printre foșnet de ploi,
Nu mai știm să rostim decât slovele seci,
Am uitat să rămânem un întreg amândoi.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am fost
Prin viața ta sacră, am fost o poveste,
Cu pași numărați urcând către cer,
De vânturi purtată, pe aripi celeste,
Icoană sculptată și veșnic mister.
Cu tine voiam a învinge Olimpul,
Și zeu, și iubit, și Luceafăr mi-erai,
Sfidam împreună mulțimea și timpul,
Zâmbindu-ne iadul și colțul de Rai.
La brațul tău falnic, visam nemurirea...
Prin temple, cu lacrimi de sânge slăvit,
Umilă și mândră, ți-adoram strălucirea,
Mi-erai stea polară, iubire și mit.
Rămas-a în urmă iluzia moartă,
Plăpânda nălucă-a pierdutei iubiri,
Durerea ce plânge colerica soartă
Și câmpul uitat cu-adieri de zefiri...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te la mine!
Mi-ai fost refugiu lin în nopțile pierdute
În care, cu durere, o lacrimă vărsam
Și nimeni nu știa tristețea să-mi asculte
Iar sufletul doar ție, plângând, ți-l închinam.
Mi-ai fost o călăuză șoptindu-mi împlinirea
Ce-am reușit s-o scriu prin sacre legăminte
Zâmbind, îndrăgostită, mi-am exprimat iubirea,
Adesea nerostită, prin sute de cuvinte.
Mi-ai fost o temelie zidind a mea credință
Ce-am așternut-o-n versuri, adeseori timide,
Am biruit, crezând, absurda neputință
Știind că însuși Cerul, creând, îl voi deschide.
Mi-ai fost reazemul blând plângând la crucea unde
Mi-am îngropat cu jale iubiții mei părinți,
M-ai învățat, prin stihuri, durerea a-mi ascunde,
Sperând că le e bine, Acolo, lângă sfinți.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La despărțire
Mâhnită plâng, dar tu nu ai vreo vină că lacrimile curg fără-ncetare
Nu am știut că-atât de tare doare iubirea prefăcută în ruină.
Și am plecat... priveam nepăsătoare, credeam că nu vei mai putea vreodată
Să mai iubești c-o dragoste curată iar eu voi fi doar umbra trecătoare.
Ți-am fost amantă și ți-am fost mireasă, jurând ca nimeni să nu ne despartă
Acum, când ți-ai ales o altă soartă, fii fericit lângă a ta aleasă!
Dar vei putea, zâmbind, să mai asculți un cântec ce mi-l fredonai mereu,
A cărui eroină eram eu și-acum, dansând cu ea, să nu mă uiți?
Îti mai apar în visuri câteodată, în ale tale brațe mă mai strângi,
De dorul meu îți vine să mai plângi, ți-ai mai dori să fiu a ta vreodată?
Sau sunt doar o fantomă rătăcită dintr-un trecut care-i apus acum,
Uitând c-am fost femeia mult dorită, înveșmântată într-un vechi parfum?
Nici nu aștept răspunsul la-ntrebare, ești împlinit cu noua ta iubire,
Nu mai sunt nici măcar o rătăcire ce-ți tulbură privirea visătoare.
Ar fi nedrept să nu-ți doresc acum să-ți fie bine, chiar de ești departe,
Nu vei mai fi eroul meu din carte, zâmbind, îmi voi vedea de al meu drum!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet-oglindă
Eu cred în magica poveste
scrisă în stele, undeva
că-n lumea asta sigur este
(dar îl voi întâlni cândva?)
un suflet ce îmi e pereche,
identic, tocmai cu al meu...
Povestea asta e străveche,
dar mă încred în ea mereu...
Tot ce gândesc și El gândește
și știe când îmi este greu,
iubesc atunci când El iubește,
chiar dacă nu-i iubitul meu...
Noi nu avem aceeași soartă
ci fiecare-n lumea sa
iubește, suferă și iartă
altfel sau pe altcineva.
Aceasta e doar o poveste?
Orice mi-ar spune cineva,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam, Ionel Arădoaie
Cum pot să merg prin viață fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...
Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munți nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea ușor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.
Odată îmi spuneai că mă iubești,
Prin mii de versuri mi-ai șoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbești,
Că nu-ți voi mai vedea nicicând privirea?
Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aș război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă Femeii
Marie, maica mea divină,
Ce veghezi pururi drumul meu,
În pântec ai purtat Lumină
Și l-ai născut pe Dumnezeu.
Ană, ți-ai acceptat destinul,
Ca pentru cel ce îl iubești,
Să-nduri și patima, și chinul
Iar Lui, pe veci, să te zidești.
Vitorie, ce luptătoare,
Ce drumuri aspre-ai îndurat,
Să afli: Cine să-l omoare
Pe-al tău ales, iubit bărbat?
Otilie, enigmă-n carte,
Iubirea ți-ai sacrificat
Pentru a-i da Lui libertate
S-ajungă unde a visat.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ți-a pierit iubirea
Dacă ți-a pierit iubirea, de ce vrei ca altă poartă
Să o mai deschizi aiurea, pentru ce te obosești
Căutând atâtea scuze fiindcă nu mă mai iubești?
Gata! Astăzi nu mai doare, poarta este ferecată!
Dacă ți-a pierit iubirea, nu mai construiești castele
Pe terenul care plânge o ruină părăsită,
Nu mai poți ca pe femeia ce ți-a fost cândva sortită
S-o convingi că al tău suflet a scăpat dintre zăbrele.
Dacă ți-a pierit iubirea, nu mai risipi cuvinte
Delicat amăgitoare, precum aburii de fum
Disipați dintr-o țigară cu înțepător parfum,
Nu mă mai îmbăt cu-aceste mincinoase jurăminte.
Dacă ți-a pierit iubirea, te îmbracă în uitare,
Nu mai răscoli trecutul ci aruncă-l la gunoi,
Nici în poză nu mai este locul pentru amândoi,
Alt destin acum ne este hărăzit la fiecare.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferență
Nu mă-ntreba ce fac! Sunt fericită!
Știu, n-ai crezut c-aș mai putea vreodată
Să fiu de-altă iubire... zăpăcită
Fără a-mi da sentința: Vinovată!
Vezi... Nu mai doare nici indiferența
Cu care mă tratai odinioară,
Am învățat să îți ignor absența
Prin aburii cu iz de scorțișoară.
Nu mai găsești în mine azi femeia
Pe care-o sărutai zâmbind în prag,
În care aprindeai râzând scânteia
Doar c-un sărut apatic sau dulceag.
Cum de-am crezut în falsa poleială
În care îmbrăcai ades cuvinte
Rostite sec și fără chibzuială
Să mă convingi cu false jurăminte?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acceptare
Nu vă faceți nicio grijă, voi primi zâmbind paharul,
Chiar de-i plin de supărare, îndulcită cu pelin,
Vă îndepliniți menirea, înmânându-mi cinic "darul"
Ce mi-l oferiți sarcastic și-l voi accepta senin.
Nu îmi spuneți vorbe fade, nici nu vă purtați cu milă,
Nu sunt victimă, chiar dacă știți că voi ați câștigat.
De stupida răutate mă întreb de vă e silă,
Sau în mrejele-i nătânge pe veci v-ați abandonat?
Vă uitați grotesc la mine, mă priviți cu ironie,
Plânsul meu vă este armă, doar cu ură mă tratați.
Am crezut în bunătate și un strop de armonie,
Nu, nu v-am cerșit iubirea, am vrut doar să m-acceptați.
Mă jertfiți cu lacrimi crude pe altarul suferinței...
Știu să vă accept veninul, vedeți nu mă-mpotrivesc?
Faceți totuși, derutați, un proces al conștiinței
Și-ntrebați-vă de ce ura voastră o iubesc!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uitarea
De ce mă rogi mereu să uit trecutul,
Privind impetuos doar înainte,
Uitând înălțătoare jurăminte
În care îmbrăcai, iubind, Cuvântul,
Ce-l dăruiai, ținându-mă de mână,
Frumoși îndrăgostiți în Făurar,
Luna Iubirii, scrisă-n calendar
De inimi ce vibrează împreună?
Oare-ar putea ca Soarele vreodată
Să uite a pădurii strălucire,
Uitând miraculoasa înflorire,
Dacă e ger și este deprimată?
Sau bănuiești că răcoroasa ploaie
Nu știe câte roade-i datorează
Câmpiei, care astăzi lăcrimează
Prin lanuri ce furtuna le îndoaie?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Cândva, demult, pe geana unui gând,
Am poposit și m-am trezit plângând.
Nu pricepeam al dragostei suspin,
Doar căutam, absurd, un nou cămin.
În zale de tăcere eram prinsă,
Răceala pătrundea prin haina-mi ninsă.
Voiam s-ascult, din cer, o simfonie,
Să mă îmbăt de-o dulce reverie.
Eram pierdută pe cărări abrupte,
Plângeam spre flori, de vânturi aspre rupte,
Fulgii cădeau pe mine în neștire
Dar tot visam să te-ntâlnesc, Iubire!
poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistolă nocturnă
În al tău suflet, mă zideai mireasă,
De-al meu trecut voiai să mă dezlegi,
Dar beznele nu vor să-ți fiu aleasă,
Morgana te îndeamnă s-o alegi.
Timid, mi-ai zis că sunt a ta regină,
Nu sclava unor clipe efemere,
Dar umbra mă preface-ntr-o străină
În visu-ți bântuit de vechi himere.
M-ai comparat cândva cu-o zână rară
Ce locuia-n palate din povești,
Dar, mai contează când, în prag de seară,
Doar cu trecutul vrei să mai vorbești?
Nu-i loc pentru prințesele din basme,
Ce plâng, trăiesc, visează, chiar iubesc.
În noaptea, bântuită de fantasme,
Implori obsesii ce te amăgesc.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru din Te-am zidit în cuvânt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fim
Să fim al ciocârliei zbor
Când mă săruți pe gât ușor
Plutind spre zarea violet
Cu tril de fluturi în balet,
Uniți de dragostea fierbinte
Rostită doar printre cuvinte,
Cu ochii mov privind spre cer,
Sorbind al dragostei mister
Dintr-o cafea cu gust de rouă
Din nori când va porni să plouă
Cu raze mari de curcubeu,
Să-ți fiu regină, să-mi fii zeu,
O armonie dintr-un cânt,
Să le fiu ochilor descânt,
Buzelor să le fiu aleasă,
Prin galaxii să-ți fiu mireasă
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru nepotul meu
Nu cred că am știut ce e iubirea
Până te-au zămislit divinii aștri
Ce te-au trimis pentru-a-mi afla menirea,
Copil superb, cu ochii mari, albaștri!
M-am supărat pe Dumnezeu ades,
Îl imploram plângând sfios, cu teamă
Ca vieții mele să îi dea un sens
Prin binecuvântarea de-a fi mamă.
Însă altfel a fost de Sus sortit:
Nepot să-mi fii, mătușă să îți fiu...
Suavu-ți chip, cu drag, când l-am privit,
Înseninat-a traiul meu pustiu.
Te-am ocrotit așa cum am știut...
Cu râsul tău mi-ai alinat durerea,
Dragostea mea am vrut să-ți fie scut,
Cu glasul tău mi-ai dăruit puterea
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-i toamnă iar...
Miroase crud a toamnă și-a-ntristare
În viața ta, în viața mea păgână,
Se mistuie răstimpu-n calendare,
Un murmur trist natura iar îngână.
Și te privesc tăcut, și-aș vrea să-ți spun
Că nu mai pot, mereu, în al meu gând,
Să te divid, apoi să te adun,
Să număr toamnele pe rând.
Nici nu mă mai pricep să te strecor
Printre absurde semne de-ntrebare,
Să-mi fii ba coregraf, ba regizor
Pe scena dragostei, ades, imaginare.
Și mă privești pierdut și nu-nțelegi
Cum, deodată, vara asfințește,
De ce de mine vreau să te dezlegi,
De ce, subit, iubirea se sfârșește.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai creat, Doamne, femeie!
M-ai creat, Doamne, femeie, trup din coasta lui Adam,
Și mi-ai dat nenumărate întrupări prin Veșnicie,
Pentru-a-i fi etern sortită, când metresă, când soție,
Fără-a mă-ntreba vreodată dacă asta îmi doream.
M-ai purtat prin Atlantida și Iliria străveche,
Prin exotice tărâmuri, prin ținuturi înghețate,
Pururi să îi stau în umbră, inocentă jumătate,
Să-nțeleagă că, prin timpuri, veșnic i-am rămas pereche.
L-ai lăsat să-mi modeleze trupul după cum a vrut,
Fildeșul fără de suflet, măiestrit să îl sculpteze,
Numai după a sa voie i-ai permis să mă creeze,
Suflu-apoi să-mi dăruiască prin divinul său sărut.
L-am iubit fără speranță, împotriva tuturor,
Să-i fiu soață pe vecie, chiar otrava am sorbit,
Dacă neamul meu select era cu-al său învrăjbit,
Decât trai fără iubire, am ales, plăcut, să mor.
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marilena Răghinaru despre iubire, adresa este: