Să știi să plângi...
Să știi să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ți-e plină de iubire,
Și visele
Durează până-n zori.
Să știi sa râzi
Când viața te doboară,
Și neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ți gânduri
Și păreri de rău.
Să știi să plângi
Când te-a'invelit sărutul
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
Lângă respectul nostru de români...
Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători și de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca nație și nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.
Dar nu ei sunt români adevărați.
Nu ei se țin ca țara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărați
Și suferim și ură și ocară.
Să ducem veșnicia de români
Și plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au nici inimă nici țară.
Nu ne-am vândut copii și nici părinți,
Să căpătăm arginții, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simți
Că-n palma noastră, odihnește truda.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă, sunt suflet fără chip
In picătura vieții au curs atâtea ploi...
Prin limpezimea lor s-au strecurat furtuni.
Tu suflete, sortit în tine să le-aduni
Ai scris o altă cale tăcerilor din noi.
Privește-mi gândul, încă mai scrie amintiri,
Nedeslușite căi cutreieră-n tăcere
Pentru un strop de dor și-un fir de mângâiere,
Nesățios si tainic, mai umblă prin iubiri.
Tradarea lui... mă vede cum patima o țip,
Ca un etern cortegiu de inimi sfâșiate
Ce-n umbra nemuririi le-aș construi cetate.
Iubește-mă-n candoare, sunt suflet fără chip.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâtea gânduri, mamă...
Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.
Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.
Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.
Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de dor
Din prea tăcut, tăcutu-i încă rece
Ca un fior al vorbelor nespuse,
Acoperit de timpul care trece,
Cu amintiri... uitărilor seduse.
Nu-mi alunga din umbra ta sărutul,
El te adoră fără nici-o vină.
In taina lui se naște începutul.
E freamătul din zori, de ziuă plină
A doua inimi... ce caută pribege,
Surâsul din tăceri si nemurire,
Durerilor alint, nescrisă lege...
E doar sămânța, crudă, de iubire.
Primește-mă, prin el, acolo unde,
Neocupat, mai este încă locul.
Nu te feri, n-ai sa te poti ascunde,
Iubirea arde, mistuie... ca focul.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Bunget despre inimă, adresa este: