În palma ta era iubire
Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
Că palma aceea
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Țin minte, mamă
Aducem anii din copilărie
Să punem leac tăcerii care doare.
Ne răsfățăm cu-n dram de bucurie
În suferința clipei trecătoare.
Mai e în noi copilul de-altădată,
Și încă, dorul mamei... e în noi,
Mai căutăm iubirea ei curată
Scăpată printre lacrimi și nevoi.
Țin minte, mamă,-n fiecare seară,
Cuvântul tău, subtil, mă dojenea
Și-n mângâierea mâinii, să nu doară,
Lăsai câte-un sărut pe fruntea mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâtea gânduri, mamă...
Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.
Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.
Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.
Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plănge mamă
Mi-e dor de tine mamă, ca și ție.
Departele ne-apas'-acum pe toți.
Aici, pământul nu miroase-a glie
Iar tu iți plângi privirea către porti.
Nu plânge, mamă, nu strivi tăcerea,
Cu plânsul, depărtarea n-o scurtăm.
Ne-ai învățat de mici ce e durerea
Și cât de grea e crucea ce-o purtăm.
Și o purtăm, chiar dacă ne desparte,
Spre ziua-n care vom fi iarăși toți,
Departele va fi și el departe...
Nu plânge, mamă, fiindcă știu că poți.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Privește-mă
Sunt doar un fir de ață
Desprins din ghemul tău de viață
Un mugure
Al unei flori gingașe
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Sunt cântecul
Ce liniștea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă
Sunt zâmbetul
Din clipe de tristețe
Speranță pentru ani de bătrânețe
Sunt un copil
Și de sunt bun sau rău
Iubește-mă... sunt mamă pruncul tău
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înteles, măicuță, ce mult doare
Primește-mi, mamă, azi, o rugăminte,
Nu vreau decât iertarea ta... și-atât.
Copil fiind, copil necopt la minte
Și tulburat de dorul de părinte,
A fost un timp când, mamă, te-am urât.
Uram puținul... cât erai cu mine,
Uram departele ce sta-'ntre noi,
Și nu vedeam în gândul tău, de bine,
Iubirea... care încă ne mai ține,
Durerea ta, pătrunsă de nevoi.
Dar timpul a trecut... și astăzi, mare,
Când soarta m-a adus pe-același loc
Și am și eu, la rândul meu, o floare,
Am înteles, măicuță, ce mult doare
Să-ți lași departe... singurul boboc.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu căutați iubirea prea departe...
Am cunoscut iubirea când nu știam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger știa să o asculte.
Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei
În strigătul de frate și grija de bunic,
În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic.
În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Și este-acolo, sus, și-n zori când ele pier.
Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi,
Împovărați de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă... pentru moș Nicolae
Moșule... îți scriu și eu,
Ca orice copil cuminte
Cu frică de Dumnezeu.
Nu că mi-aș dori ceva...
Este doar o rugăminte;
Am prea multe jucării
Să mai vreau acuma una,
Cred că ți-au mai scris copii,
Tot cuminți... dar mai săraci,
Care, sigur, n-au niciuna.
Și niciuna nu-i stricată...
Parcă-s luate din reviste.
De prin alte țări... plecată,
Mi-a trimis, destule, mama,
Dar sunt singure... și triste.
Ca să-mi faci o bucurie...
Cred că și tu ți-ai dat seama,
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la mamă, dar cu o relevanță mică.
Mai las o amintire peste flori
Am și uitat, a curs atâta vreme,
Cum arăta pe chipul tău, blândețea.
Prin amintiri, de-aș răscoli, m-aș teme,
Și n-am să-mi iert dac-aș găsi tristețea.
Ai luat cu tine, mamă, neuitarea,
Ca un înscris făcut sub legământ.
Ramâne tot, când ne-a venit plecarea,
Doar ea putea să-ncapă în mormânt.
Azi vin aici... să mai aduc o floare
Și un regret, nechibzuinței mele.
E prea târziu, și prea târziul doare...
Tu iartă-mă, de-acolo, dintre stele.
Doar bietul timp, durerea ne-o mai stinge,
Prin rătăciri de gânduri și simțire,
Azi nu mai plâng... dar lacrima tot curge
Să pună peste flori o amintire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu plâng...
Mi-am adunat curajul în palma-mpreunată
Și l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătății rob, să-i fii... e-atât de greu.
Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecați departe,
Nevoi, de alții scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viața mea cu spini.
Nu plâng, imi pun pe rană, speranță și tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Și-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, lângă mine, am rămas doar eu
Mai pot copile, azi, să te mai chem
Și tu mai poți răspunde la chemare.
Cu fiecare zi, mai mult mă tem...
Să-i dau răspuns tăcerii, la-ntrebare.
Mai pot copile, azi, să te privesc,
În ochii mei mai picură lumină,
Dar pozele prin care te găsesc,
Nu știu, cum dorul mamei se alină.
Tu nu ai timp și nici nu înțelegi...
Să fii bătrân și doar cu amintirea,
În câte zile... câte nopți întregi,
Doar golul îți acoperă privirea.
Atâta gol m-apasă și doboară...
Și parcă m-a uitat și Dumnezeu,
Prin tot pustiul care mă-nconjoară,
Azi, lângă mine, am rămas doar eu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie dor de-acasă...
Mi-e dor de iarba crudă, din poteci,
Pe care mi-am pășit copilăria,
De iernile sălbatice... și reci,
De crângu'-n care cântă ciocărlia.
Mi-e dor de tine mamă... și de voi,
Mi-e dor de teiul frunzărind în geamuri,
De lacrima căzută... dintre ploi,
Mi-e dor de vânt, de umbre și de ramuri.
Mie dor de teama sărăciei crunte
De care am fugit așa departe,
Azi, piatra ei, s-a transformat in munte,
Stă mamă, între noi... și ne desparte.
Aici, departe, mamă, sângerez...
Mi-e sufletul... arzândă vâlvătaie
N-am timp, în noapte, nici să mai visez,
În zi, n-am timp să mai ascult o ploaie.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi te visez...
Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.
Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.
Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.
Când ai plecat eram prea mic, să știu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste sufletu-mi cărunt
Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.
Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dol de sălutalea ta
Ialtă-mă mamă n-am știut
Când elam mică și-am celut
Tu nu mi-ai dat că n-ai avut
Cu sufletul îndulelat
Ai luat pământu'-n lung și-n lat
M-ai lăsat mamă și-ai plecat
Ial azi când nu mai sunt fetiță
De-acuma melg la gladiniță
Mi-ai tlimis mamă și lochiță
Și mie... și la flățioli
Ne-ai tlimis mamă pantofioli
Când le plimesc la piept le stlâng
Sunt male mamă nu mai plâng
Dal te iubesc măicuța mea
Și-olicât de multe aș avea
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare fără plic...
(ca un pamflet, dar nu e )
Mă adresez, azi, vouă, pretinși bărbați de stat,
Voi, dornici să munciți... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-ați tras în brazdă plugul
Stând cocoțați în cârcă la cel ce duce jugul.
Voi, burduhane pline și gard pentru Armani,
Specialiști în biruri și ași... la furat banii.
Clienți de tribunale... ș-apoi de pușcării,
V-ați îtrebat vreodată ce e cu voi pe-aci??
Mă adresez și vouă, pretinse mame, încă...
Văd plânsetele țării lovind în voi ca-n stâncă
Iar voi plimbați poșete de mii de euroi,
Atât cât ia sărmanul pe-un an... sau poate doi.
Voi, plini de doctorate... facute la minut,
Rostiți atâtea vorbe că-'ncap într-un strănut.
Aveți măcar decența să vă priviți în față
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem și... poezie
Mi-a năzărit așa... pe la o vreme,
Că n-ar fi rău să scriu și eu poeme.
Când toți o fac... ce-așa mare dilemă?
Zis și făcut, am căutat o temă,
M-am informat în piață ce se scrie
Și-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieșit în parc și nici la tata
Și-n două luni poemul a fost gata.
L-am tot citit de sus și până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat și virgule, și semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.
Am pus în el puterea mea și harul
Și n-am scăpat din ochi dicționarul.
Iar din dorința de-a-mi fi totul clar
L-am dus și-ntr-un cenaclu literar.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Marin Bunget@mamă? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Bunget despre mamă, adresa este:
