România eternă
De două mii de ani
cărăm în sufletele noastre
pietre,
pentru a înălța templele
din visele dacilor;
nu pentru a-i întrece
pe babilonieni,
ci pentru a oferi
un adăpost gândului nostru
și pentru ca rostirea străbunilor
să n-o împrăștie vântul.
Pentru că nu aveam
armele la îndemână,
trebuia să aruncăm
uneori
cu ele în cei ce voiau
să ne răpună.
Pentru ca să învingem
risipirile
ne zideam în piatră
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tudor din Vladimiri
Chiar dacă ai să visezi
că mi-a ruginit pușca,
că nu-mi mai pot
rezema mâna în sabie,
că un șarpe mi-a otrăvit
inima,
nu te neliniști, mamă!
Am îmbrăcat cămașa morții
și am plecat din grădinile Tismanei
ca să împrăștii în țară
cea mai învăpăiată floare,
prea e multă întristare
și întuneric în sufletul celor mulți!
Dacă ai să vezi
că nu-ți mai trimit știri,
ascultă, mamă,
bocetul fântânilor!
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea lui Horea
Fii pe măsura sufletului meu,
trupul meu!
N-am cum te scăpa
din mâna călăilor.
Trosnetul oaselor tale
Va răsuna
până-n margini de veac,
Carnea învinețită
Va lumina secolii
celor mulți
și chinuiți
Sângele care se va
scurge din tine
îi va urmări
pe călăi
și în vis.
Cei care au vrut
să te năruie grabnic
ți-au dat
veșnicia.
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cufundare
Se pare că pe lac se adună mai multe stele
așa cum se adună și visurile mele,
de aceea în noaptea de vară,
aici e mai multă lumină lină,
iar gândul cunoaște mai multă tihnă.
Se pare că stelele țin sfat în lacul liniștit
ca și cum de aici vestea despre Botezul Domnului
în Univers s-a răspândit.
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima lupta
Hei, Sancho, adu-mi armura de vis
pentru ultima luptă,
deși coasa acestei întunecate Dulcinei
sfărâmă și stânca.
Noi însă, chiar fără nici o șansă,
ca niște cavaleri ce se respectă,
n-am renunțat la nici-o înfruntare.
Chiar dacă eu nu pot fi învins,
tu să te ții pe aproape cu o lumânare
și s-o aprinzi
înainte de a-mi da ultima suflare.
Dacă o să ți se pară
că am zburat cu Rocinanta
spre lună
să nu-ți zici că nu e abună.
Hei, Sancho, nu lăsa capul în jos
și nu privi într-o parte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Corneliu Dobre despre visare, adresa este: