Dragoste oferită
"Mânca-te-ar raiul", raiul vis
Permisiv, moral ucis,
Uliul rău de zbor decis
N-are porumbei de prins.
Porumbița porumbește
Raiul, raiul românește,
Îl râvnesc când te dorește,
Îl iubesc când te iubește.
"Mânca-te-ar raiul" cel rai,
Frunza fericind un plai
Pe care cântă din nai
Dragostea ce-o ai, s-o dai!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cheile Altarului
Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aștri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.
Desăvârșim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munții se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serbia, lumină în lacrimă
Serbia, Serbia, lumină în lacrimă,
Venin în paharul cu apă,
Întuneric în fructele derivă
Pentru cine în zbucium se-ngroapă.
Curcubeu se-ntinde cuvertura
Clipei sfâșiate în tunet pe cer,
Îngenunchează semințele luminii,
Bisericile îndurarea o cer.
Dumnezeu cu stele în barbă
Rotește vârtejul cu morți,
Fluturii zboară în umede zdrențe
Adăpostiți în deschisele porți.
Balcanii priveghează din zări
Oceanul de ape turnate cu sârg,
Oamenii fac tinichele din suflet,
Serbia, Serbia-n genunche o strig.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Te-am iubit, te voi iubi mereu
Te-am iubit când erai floare de mai,
Când erai cireașa pe ramul din rai,
Te-am iubit și când bruma-nstelată
Pe chipul tău se așeza brodată.
Și te iubesc, eu jur că te iubesc,
Cu bune și cu rele, cu tot ce-i omenesc,
Poate și printre aștri te voi iubi mereu
Pe-o cruce care duce în sân la Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taraba destinelor
În mine ard
Întâmplări inegale,
Cifrele raiului
Se inversează,
O dâră de fluturi
Urcă în cer
Semnul de carte
Din care
S-a inspirat
Biblia
Copilăriei noastre
Rătăcită
În rugăciunile
Spuse în gând
Cu admirabilă
Tăcere.
Atingem
Spinii înfloriți
Pe genunchii
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchere
Sub brazda de rouă cuprinsă
Stă lumânarea-n gând aprinsă,
Stau stelele șirag în cer
Cu dinții înfipți în mister.
În rugăciuni stau pe pământ
Biserici cu turle în vânt,
Le dau ocol, cu gând umil,
Curate inimi de copil.
Îngenunchez o piatra sfântă
În lumea care nu cuvântă,
Sunt fagure nelimitat
De limba luminii gustat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima albastră
Uităm că nesfârșitul e-n sfârșitul nostru,
Că începutu-i mierea din colostru,
C-avem orgolii din sufletul de mamă,
Că-i prindem frumuseții painjeni de năframă.
Uităm că-n cerul verde săgețile aleargă
Dragostea din calendar să șteargă,
Să pună-n locul ei un strigăt repetat:
La pieptul tău să fiu de nemurire beat!
Am pomenit cumva prima vocală
În marea rugăciune terestră, ireală?
Că-n noi zidite stau doar turle de biserici
Deși pășim smeriți pe căi de vechi eretici!
Noi nu ne închinăm, doar punem vise-n cui
Și visele, vă jur, sunt jertfa omului
Unde Dumnezeu nedeslușit rămâne
Să ne amăgească prin repetatul mâine!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În coada lucrurilor...
În coada lucrurilor
Crapă respirația,
Trupul miroase
A balsam
Până la Dumnezeu.
Inima pândită
Iubește îngustimea unghiilor
Care aprind
Sfinții degetelor
Pictați în ochii
Bărbaților.
Femeile ies
În ușa bisericii
Unde tonalitatea
Indexează
Sânii sterilizați
De gingiile îngerilor.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvorul de viață cu rădăcina sfântă
O pasăre își croiește din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.
Clepsidra istoriei așează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Așează-n jurul mesei veacul meu.
Se închină marea munților înalți
Și munții fac mătănii către ape,
Clavicula existenței aduce-n bărbați
Gravitația femeii mereu mai aproape.
Rememorez lanuri de săbii și cai
Ducându-l pe Marele Ștefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodește luna.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tresărire
Când inima-și pierde iubirea
Lacrimi prelungi ne-nconjoară,
Devenim trestia timpului
În sarcofag de vioară.
Icoana mănăstirii din deal
Mângâie imaginea-ntâmplării
Și-n rugăciunea lacrimilor
Arde flacăra-ntristării.
Iubește! Porunca-i: iubește!
Dumnezeu rânduiește
Cerul ce peste noi coboară
Pe sânge incolor de vioară.
Viața devine unduitoare,
Soarele se-ndulcește din alt soare,
Lumina din a Lui lumină,
Noi tresărim pe-o lacrimă de smirnă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile dor când uitarea se-ntinde
Parfum de Decembrie, frumoaso-i imbold,
Copacul iubiri-i rotund și cu rod,
Ascultă, râvnește-mplinirea din rai
Și mărul, ca fruct, în suflet să-l ai.
Eu mușc din poezia zâmbetului tău
Ca amintire, în amintire mi-i greu,
Să știu că șarpele zării desparte poeți
Pictați de Dumnezeu în cord, pe coperți.
Mai știu eu unde, în rai harta-i pusă
Pe-o rană de vraja iubirii străpunsă?
Parfum de Decembrie ușor mă cuprinde,
Amintirile dor când uitarea se-ntinde!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun de vis!
În geana zării se arată
Și se îndreaptă către noi
O stea albastră, minunată,
Vestind în lume vremuri noi.
În staul, în vârtejul ceții,
Îl încălzesc pe cel mai drag
Chiar lighioanele vieții,
Pe nou născut sub falnic steag.
Este Hristos adus de Domnul
Ca să ne ierte de păcate,
Să ne arate care-i pomul
Purtând în rod semne trucate,
Să ne arate cum e bine
De a ajunge-n Raiul Rai,
Cum să avem zile senine
Cât ne-nchinăm pe falnic plai.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul de apoi
Am îngenuncheat pe-un mugure de floare
Cu ochii spre lumina ce venea din cer,
Pământul era reavăn de vise după ploi,
În mine gândul mustește de noroi.
Se poate să m-acuze c-am strâns la pieptul meu
Statuia ce vorbește-n secret cu Dumnezeu?
C-am încălcat principii și Biblia citită
În genunchi de ea, spunând că nu-i iubită?
Cum să-mi spăl păcatul ce s-a-nfiripat
Sub sceptrul plin de viață supus unui bărbat?
Să fiu în veacul tandru pierdut printre femei,
Lunecând aiurea chiar și în ochii ei?
O, Doamne, te invoc arzând de umilință,
Arată-i că-n genunchi îi cer îngăduință!
Nu-s crud, nu-s ușă de biserici,
Nu-s gol de demnitate, n-am suflet de eretici!
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolta de vise
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porțile deschise.
Printre cărți cu duh și taine,
Printre încercări mărețe,
Visul meu întru credință
Culege flori și povețe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoțesc în viață,
Îmi aleg o țintă fixă
Soarele de dimineață.
Făcând cruce, gust agheasmă,
Mă închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască pașii
În raiul de pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă
Delicate încercări de rugăciuni s-aud
În inima cohortei care ridică colbul
După amiaza asta, cu preoți împreună
Pe crucea cărora se odihnește corbul.
Din inima mea sunt ciupite hematiile
Care locuiesc în crăpăturile lanului,
Norocul este că soarele arde în creier
Speranța de-a hrăni foametea banului.
Clipele stoarse cad în vesela goală
A celor ce-și șterg lacrimile cu speranța,
Apa transparentă va rotunji bobul
Și va reliefa într-un gest nobil viața?
Între tigri de foc aburul murmură, arde,
Viperele se otrăvesc din cauza avuților,
Restul nu-i decât o secetă cumplită,
[...] Citește tot
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciulițe
Fiecare viață este fir
Însăilat în cruciulițe
Pe giulgiul omenirii.
Firul meu poartă
Sângele stelelor
În oceanul universului
Unde Dumnezeu
Își finisează poezia!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcire
Drumul se-nfășoară pe roțile mașinii,
Greșul este-aproape de florile-mplinirii,
Clipa s-a-ntâmplat cu-nvingerea rușinii
În caligrafia erorilor și-a firii.
Tribal, ca un păgân din alte zodii
Am risipit din infinitul meu,
În colbul stelei tale mai cresc rodii
Și-n pasărea din vis apare Dumnezeu.
M-ascund, în 13 mai, în palmele de foc
Și ard universal pe-a ielelor cenușă,
Drumul se întoarce și tremură-n mijloc
Când deschid în glumă o presupusă ușă.
Azurul e povestea cifrelor rocadă,
Din 13, 31 rămâne ca o vină,
Iubirea noastră-a fost în rai să cadă,
Dar a căzut în inimi cu rugină.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul pierderii
Virtutea surâde pierderii,
Clopotele își înnoiesc ecoul,
În inimi plutește resemnarea
Remodelând și umbra, și eroul.
Frunzele fâșâie, vântul dispare,
Orbesc amazoanele cu lacrimi în ochi,
Biserica-și aruncă turla și la punți
Preotul se roagă de deochi.
Poștalion în urma lui, în urma
Virtuții nostalgia e de șoapte,
Toți merg ca lăcustele flămânde
La pomana de suflete necoapte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre religie, adresa este: