Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Urmă de vis
Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viața scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veșniciei
Din aceeași urmă
De vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urnire
Apocaliptic vița de vie îmi intră în casă,
Se-ntinde în suflet, s-așează la masă,
ÎMI BEA SÂNGELE ȘI-I BEAU LICOAREA
Străbunul din oale îmi soarbe răbdarea.
Tu, înger, cu aripi de piatră și lut,
Magistru-n lumina din ochiul pierdut,
Mai spune-mi de clipa adâncă, brăzdată,
Cu plete de vie, cu sânge de fată.
Alunec în mine prin calul troian,
Albirea cu brumă devine noian
Și-n ruga adâncă, în clipele noi,
Sunt lacrima viei depusă-n butoi.
Timpul mă fură, fărâme de vis -
Privesc orizontul de semne cuprins,
Mirificul zbor prin clipe trăiesc,
Pun statorniciei aripi s-o urnesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciulițe
Fiecare viață este fir
Însăilat în cruciulițe
Pe giulgiul omenirii.
Firul meu poartă
Sângele stelelor
În oceanul universului
Unde Dumnezeu
Își finisează poezia!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă se ascut cuțitele
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Pe cărarea unde luna-și scutură pletele
Peste colbul ars în cenușa amintirii
Unde iluziile iubirii tăbăcesc regretele.
Așezăm ochi lângă ochi în izvoare,
Sângele pulsează în statui amnare,
Greșeala lacrimii s-aprinde în tristeți,
În focuri imense din scântei amare.
În cuibul frunzelor zidite în nămeți
Se odihnesc părerile oglinzii zdrențuite
În care tu mă vezi ascuns după perdea
Cu mângâieri de îngeri prelinse în iubite.
Nu risipim nicicând zădarnica-ncercare,
Toamna limpezește cerul peste noi,
În inima mea se ascut cuțitele tăcerii
Gata să răpună furtunile din ploi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și punct, ești primăvara mea!
Râd ochii vieții-n ochii tăi
Când florile urcă în văi
Și eu aburc să nimeresc
Stele din ochi-ți să culeg.
O clipă frământată-n fluturi
Ușor în mine tu o scuturi,
În inimă-mi devii lumină,
Vers fulgerat, poem retină.
Ești unică în versuri crude,
Clepsidra crapă în secunde,
Zâmbesc pe umărul tău fin,
Ești anotimpul meu divin,
Ești primăvara care strânge
Cartezian puncte din sânge,
Pictezi cu sânge flori și stea
Și punct, ești primăvara mea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnal
Mă-mpinge credința
În perfecțiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.
Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputința de zbor în mister!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Magma fierbinte-a vulcanului
Depășește zona-nchipuirii,
În rostogolirea-n pat
Își jură dragoste mirii.
Idealul e-o veșnicie?
Spuma devine piatra ponce,
Dulcegăria de-o noapte
Se scrie cu sânge duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul pendul
Fulger?
? treangu-i strâns
La gât.
Tun?
Jur împrejur
Cea? a-i l? ptoas?.
Clopote
Lacrimi puse
Pe felii de-ntreb? ri.
Final
Omul pendul
Incrusteaz? ora exact?
Pe-o alt?
Form? de sânge.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reactiv de conștiințe
În hamac stă conștiința întrupată
A capitalismului de stat gândit
Subversiv față de România,
De îngenuncherea care ne-a pocnit.
Nu suntem ciumați, nici bezna
În care-mpătimirile dospesc
Nu schimbă cu nimic cronologia
Reactivilor ce-n suflet ne pocnesc.
Nu văd resort spiralei conștiinței
De-a zgudui întoarcerea-n scriptură,
Pe clopotnița încercărilor bântuite
Tălăzuiește fum și băutură.
Doar oamenii lucizi își pun credința
Limbii de-a uni în frontiere frați,
Scot reactivi din sânge și memorii
Și se doresc stejari neatârnați.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele iubirii cu mii de rădăcini
Iubirea mea, credința, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.
Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În brațe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul și așteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viața cea albastră.
Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălțăm spre soare deseori
Și visăm la mărul râvnit și de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni și peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.
Țara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi și puroi.
Țara mea de flori și muguri
Ce-ai trecut desculț prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute și dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericind clipa albastră
Eu sunt șoimul care strânge
Un ocean întins de sânge,
Tu ești Arca ce-l străbate
Cu-ale lumii doruri, toate.
Ne zâmbesc ochii de prunci
Din stele albind pe stânci,
Fericind clipa albastră,
Val cu val, iubirea noastră!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balans
Ieșirea din răsărit
Se face pe un scripete solar
Fixat de gâtul cerului.
Inima de lumină
Intră în cămașa sângelui.
Șansa se numește viață,
Jocul de-a viața, apus.
În balans
Materia crește și descrește
Pe toată marginea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Lup
Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci și meduze.
Pe țigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.
Tifonul sânilor tăi
Rana-nfășoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
DMS-ul vieții
Pe scara vieții urcă timpul
Și noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri și de păcate
Să ținem stâlpii cerului.
Cântăm și ne-nvârtim în brațe
Cu anii noștri, douăzeci,
Dimineața,-n miezul zilei
Și seara pe-ntinse poteci.
La patruzeci de ani râvnim
Duminica și marți ades,
Și sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.
La anii mulți, peste șaizeci,
Decembrie și mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sânge, dar cu o relevanță mică.
Iubirea târzie
Fluturi în piept,
Lauri de dor,
Florile-mi pun
Aripi să zbor.
Pot fi albină
Sau rouă curată,
Pot fi o iubire
În sânge turnată.
Lauri de dor,
Marele hoț
Fură iubirea,
O dă la nepoți.
Rămân c-o petală,
Mă bucur nespus,
Iubirea târzie
N-are apus!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca firul de iarbă
Viața trece ca firul de iarbă prin ac.
După ce trece, pune în ștreang
Propria moarte.
Moartea vrea să scape oricum
Din fluierul sângelui.
Nu se mai poate rotunji.
Îngenunchează,
Duhnește a umbră.
Viața trece firul de iarbă
Mai departe
Numărând ștreangurile crude!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre sânge, adresa este: