Umbră cu imaginație
Pe-o umbră cu imaginație
Desenez o inimă cu grație,
Desenez buzele-n cuvinte
Și fluturii cu aripi infinite.
O pasăre ciugulește ușor
Din visul ce curge în zbor,
Tu râzi, umbra dispare
Sugând lapte din soare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înălțimea inimii
Îmi desfășor aripile
Și zbor în jurul tău
Sprijinindu-mă de umbră.
Număr degetele copacilor,
Curăț negii de lumină,
Agățat de fusta vântului
Mă zbengui
În imaginea curcubeului
Unde, împreună cu Dumnezeu,
Ridic înălțimea inimii.
Aici locuiește zborul
Roditor de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde zbori cu sufletul ești tot...
Unde zbori cu sufletul ești tot:
Pământ și cer, și apă dar și foc,
Ești om înălțător și roditor
Încercat de marele noroc.
Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.
Tu privește zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte și cuvânt,
Păcat de viața care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.
Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viața va rămâne fără sens
Sub cerul crud și veșted, și miop!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serbia, lumină în lacrimă
Serbia, Serbia, lumină în lacrimă,
Venin în paharul cu apă,
Întuneric în fructele derivă
Pentru cine în zbucium se-ngroapă.
Curcubeu se-ntinde cuvertura
Clipei sfâșiate în tunet pe cer,
Îngenunchează semințele luminii,
Bisericile îndurarea o cer.
Dumnezeu cu stele în barbă
Rotește vârtejul cu morți,
Fluturii zboară în umede zdrențe
Adăpostiți în deschisele porți.
Balcanii priveghează din zări
Oceanul de ape turnate cu sârg,
Oamenii fac tinichele din suflet,
Serbia, Serbia-n genunche o strig.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zbor rătăcitor
Un pui de pasăre
Doarme sub aripa iernii,
Zăpada îl hrănește cu vise,
Vântul cu speranțe.
Gerul suflă în gheruțele
Gândurilor
Rătăcite-n uitare.
Iubita mea pictează
Pe-o coajă de pâine
O rază de soare
Scăldată în ceașca
Oceanului planetar.
Mai târziu orizontul
Se va curba
Sub aripile zborului.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Nemărginită,
Netămăduită,
Ne bagă-n ispită,
Ne-atinge, ne-alintă.
Cu flori e sfințită
În creuzet de ghindă,
Prinde aripi, s-agită
Și de zbor e-avidă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatuaj
Mi-am pus aripi la picioare,
Tatuaje-n zbor spre soare,
Spre iubiri și mângâiere
În prelingeri de tăcere!
Sunt profundă ca un vis
Care cordul a cuprins
Cu sărut pe ambii sâni
Și cu vibrații în mâini.
Sunt ca piatra necioplită
Sub o daltă fin călită,
Când m-atinge, mă-nfierbântă
De topesc liniștea sfântă.
Și cât sunt de dezmierdată
Nu voi muri niciodată,
Voi zbura din floare-n floare
Cu aripi dulci la picioare.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste oferită
"Mânca-te-ar raiul", raiul vis
Permisiv, moral ucis,
Uliul rău de zbor decis
N-are porumbei de prins.
Porumbița porumbește
Raiul, raiul românește,
Îl râvnesc când te dorește,
Îl iubesc când te iubește.
"Mânca-te-ar raiul" cel rai,
Frunza fericind un plai
Pe care cântă din nai
Dragostea ce-o ai, s-o dai!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...
Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopsește-mi dorința de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.
Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.
Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări și răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcușuri
În încercări de flori de catifea.
Totul e farmec și totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sapa sfârâie-n țărână...
Sapa sfârâie-n țărână,
Iarba cade supărată,
Rodul gliei râde-n soare
Când e mângâiat de-o fată.
Soarele-i pozează sânii,
Picioarele tatuate,
Într-un zbor de frumusețe
Rupt din aripă de carte.
Sfârâie sapa-n țărână,
Râde mândra durdulie,
I-aș săpa toată țarina
De mi-ar da gurița mie.
Soarele clipește-n ceruri,
Îngerii zboară în stol,
Mă lasă să mângâi sânii,
Tatuaju-i, trupul gol.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o frunză cât o țară
Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.
Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.
Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.
Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-i dor...
Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.
Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald și timpul rece,
Clipa-n veșnicie trece.
Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruț plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?
Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja noastră-i o poveste!
Tânără, boboc de floare,
Se scaldă-n raze de soare,
Se șterge c-un curcubeu,
De un colț îl țin chiar eu.
Ea face din glume haz,
Ba, mă prinde și de nas:
"E vânjos și măricel,
Să te cred că nu-i altfel?"
Râd și eu că dânsa-i goală,
Vântul îi trece prin poală,
Nu s-oprește, el mângâie
Forma roz, de carne vie!
Să nu se bronzeze tare
De la cap până-n picioare,
O acopăr cu-al meu trup,
Sunt flămând de ea, sunt lup.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor cu gândul la urmași
N-ai cerut, dar eu îți cer
Să-mi dai pasărea din cer,
Dă-mi și-un fluturaș de vrei
Chiar din cioculețul ei,
Să mă-atingă, să-l ating,
Dorul de tine să sting,
Să nu mai fiu supărat
Că soarta ne-a-ndepărtat.
Tu ești Pasărea Măiastră,
Zboară fin în vraja noastră,
Ca să-ți pun în sirinx nai
Să-ncântăm pe Domnu-n Rai,
Să fim păsări cântătoare,
Plini de zbor și de candoare
Cu aripi de fluturași,
Și cu gândul la urmași!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri stinse
Te strâng în somn,
Te-mbrățișez în vis,
Iubirea ce ți-o port
E zbor de necuprins.
Zâmbești imaginar
La semn închipuit
Și printre flori ascunse
De dor sunt năpădit.
Cât ține starea asta?
Doar tu poți să decizi
Cu un sărut albastru
Pe loc să mă ucizi.
Pe loc purta-voi stele
Pe aripa iubirii
Intrând în zborul veșnic
Din cerul nemuririi.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte neagră, noapte cruntă
Neagră noapte, noapte cruntă
Cine sufletul ascultă
Să fie resuscitat
Vis din vis adevărat?
Să-și revină-n melodii
Din sirinx de ciocârlii,
Să nu fie estompat,
În văzduh de zori uitat.
Suflet blând și trup de foc
Mă tot rog să ai noroc,
Să scapi din negre năluci,
În lacrimi să nu te culci,
În iarbă, în roua ei;
Doar în zbor de porumbei
Unde noaptea-și pierde firul
Să crești precum trandafirul
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolta unde ruginesc
Prin geamul nopții trece luna,
O amintire pe perete
Rămâne umbra care crește,
Cum crește zborul la erete.
Mă înfășor în gheara vieții
Și strâng în piept semne hazlii,
Aud cum umblă prin biserici
Trecute morți cu oameni vii.
Văpăi albastre încunună
Un ochi rotund, un ochi domnesc,
Rămâne luna amintire
Sub bolta unde ruginesc.
Se duc așa ca frunza anii,
Visez cu ochii puf în zbor,
Rămân credință-a ta lumină
Când moartea bate din picior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnal
Mă-mpinge credința
În perfecțiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.
Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputința de zbor în mister!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mângâie cuvântul
În ochii mei sălbatici de curiozitate
Pasărea singurătății și-a pierdut zborul,
Sufletul iubirii în arhitectura străveche,
Prin noi gesticulații, renaște fiorul.
Aștept îmbrățișări pe ulițe ascunse
Unde câinii latră luna măreață, rotundă,
Unde săruturile fac șezători la porțile
Satului topit în bucuria profundă.
Uit sincronizarea în zbor de păpădii,
Mirosul tău de stele împlinește-avântul,
Redirecționez în hematii lumina poeziei
Unde iubirea mângâie cuvântul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi c-am fost și-oi reveni...
Noaptea bună între flori
S-a culcat. Visează.
Îngerii sub gene-adânci
Zboară. Se distrează.
Trec clipe în ticăit
Prin ceasuri abisale,
Sângele măsoară-n gând
Plăcerile carnale.
Un trandafir și alte flori
Mângâie visul lin,
O lacrimă aș vrea să fiu
În ochiul tău senin.
Să-ngenunchez într-un sărut
La gura-ți cu petale,
Apoi să zbor în ceru-nalt
Cu dorurile tale.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Moscu despre zbor, adresa este: