Marin Sorescu despre gânduri

Gând

Că vine moartea
şi atunci aceasta încordare
îmi trece.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grabă

Ah, cum smt femeile grăbite, imprudente,
Ai uitat un gând în gândul meu,
Nu pot să dorm, mă perpelesc pe el,
Şi mă înţeapă.

Deschid ochii şi dau de luna albicioasă,
Asta era!
Asta erai — luna, o lună!
Ce distanţă până acolo şi ce mult timp...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră

Când lucrurile obosite de-atâta sens.
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliţei.
Pereţi, tavan, cer şi univers,
Nu vă lăsaţi totuşi prea greu
Pe mine,
Şi eu mă mai ţin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a şi început să nu mai fie
La un capăt.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gând

Ne dau prin gând, ca stelele în lac
Atâtea întâmplări - şi se desfac
Şi se întorc, mari lotuşi, înapoi,
Spre luciul amintirilor din noi.
Aştept iubirea ta să-mi pice-n gând
Şi să o caut veşnic, fremătând,
Ca pe-un inel scăpat într-o fântână –
Verigheta pe izvorul din ţărână.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră

Ora
Când lucrurile obosite de-atâta sens.
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu bărbia sprijinită
În vârful suliţei.

Pereţi, tavan, cer şi univers,
Nu vă lăsaţi totuşi prea greu
Pe mine,
Şi eu mă mai ţin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a şi început să nu mai fie
La un capăt.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eşti atât de statornică în gândul meu,
Încât ai putea fi împrejmuită cu un gard.
Va fi, desigur, unul înalt, foarte înalt,
Să nu poată sări peste el aerul din restul lumii.
Şi-n vârful fiecarei şipci ascuţite câte o stea:
Ca un glob obişnuit sau, şi mai bine: capetele
Celor ce-au îndrăznit să te iubească.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa asta e plină de nade, tot felul de nade frumos colorate. Noi, peştii, înotăm printre ele atât de repede încât părem gălăgioşi. Visul nostru de aur e să înghiţim una, bineînţeles pe cea mai mare. Ne punem în gând o fericire, o speranţă, în sfârşit, ceva frumos, dar poate câteva clipe observăm miraţi ca ni s-a terminat apa.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile din vis

Poeziile din vis
Le-am compus, dar nu le-am scris.
M-am trezit, şi-aşa, nescrise,
S-au topit, cu tot, cu vise.

Şi mă frec la ochi: Sânt treaz?
De sânt treaz să dau ucaz:

"Le-am pierdut, cine-mi găseşte
Poeziile, citeşte
Pân-adoarme, şi, visând,
Dă de visele-mi din gând.

Şi aşa, cu vis şi vers,
Mă rescrie, că m-am şters".

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea Letea

Am în pantofi nisip alb
De Caraorman.
Se spune că el conţine wolfram
Şi alte metale nobile.

Iată-mă înnobilat,
Din tălpi până-n creştet!
(În păr mi se încâlceşte acelaşi nisip alb
De Caraorman).

Mişc şi eu de colo-colo
Câteva dune...
Treabă de hamal
Într-un port inexistent -

Lângă buza mării aud
Cum gândul tainic din suflet
Se preface-n nisip.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei

Ei vor veni. Stând după colţ.
Au poate gândul să-i întoarne?
Eşti numai spaimă, eşti de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonţ.

Cu toate simţurile goarne,
Trăieşti uciderea de bolţi.
Ei au copite şi au coarne,
Au puşcă şi în puşcă gloţ.

Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunţii lor:

Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Şi două mii de ani eclipsă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzeşte să ucidă,
Ce domesticeşte fiare
Spre-a le pune în frigare.

Surâzând capcane-ntinde
Şi pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.

Pipăie în infinit
Cu buricu-i de cuţit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.

Început, sfârşit de drum,
Trece-nfăşurat în fum
Prim al minţii, rob al gurii,
Aberaţie-a naturii...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta Rhei?

Cum acest rău n-are de gând să treacă
Şi ne scăldăm tot în aceleaşi ape,
Să facă ceva Heraclit, să facă,
Din unda împuţită ne dezgroape.

Căci dacă totul curge, cum de noi
N-avem de ştire, cât trăim cu şir
Şi-nţepeniţi cu buzele-n noroi
Suntem cobai ai unui lung delir?

De aiurăm şi-n trista agonie,
Ţinându-ne de marginea răbdării,
Urlăm s-audă zeii disperării

Ce poate-un biet bob de carne vie,
Fosile prinse-n râul împietrit
- De vină este numai Heraclit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul

Când stai în tren şi pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara şi toamna
Te tot uiţi pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viaţa m-am uitat pe fereastră,
Pironit într-un colţ
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruţă
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, oraşe, continente
De ce sunt copleşit de atâtea emoţii,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos la delir

Şi să cântăm. Ca sabia arcuşul
Din gemete să-l tragem, din cucută,
în paşi de horă proslăvind urcuşul
Spre culmea ca o mumă-a spaimei, mută.

Şi sărăciei lustru-i dăm cu pluşul,
Ca mortu-n păpuşoi să nu mai pută.
Vătaful, responsabil cu căluţul,
Veghează ceata, rezemat de bâtă.

Când poticnirile înseamnă-avânt,
Când cel mai rău înseamnă cel mai sfânt,
Descumpănit strâng pana şi transpir

La gândul că degeaba mă mai mir
Şi că acest nenorocit cuvânt
E încă un adaos la delir.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aristotel

Fire şi noduri câte, pân'la el,
Din caierul gândirii eleate,
Le-au tors atâtea minţi străluminate,
Ghem le făcu, din nou, Aristotel.

Lui Alexandru-i dă să zvârle ghemul
Prin Asia, departe, pân'la Gange,
Dar Grecia învinsă e de goange,
Inoculând sub silogism blestemul.

O clipă l-a-ncercat atunci deruta,
A plâns ce-a plâns răpus, pe Organon,
Ci ca Socrate nu sorbi cucuta:

Mai ai de scris, bătrâne histrion!
De-atunci ne tot trimite cărţi pe rata:
Alexandria, Sparta, Babilon.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solemn

Toate hârtiile mele
Le-am cărat cu braţul
Pe un câmp mare,
Le-am semănat solemn
Şi le-am arat adânc
Cu plugul.

Să văd ce-o să răsară
Din gândurile acestea,
Din bucurii, din tristeţe, din fericire,
Iarna, primăvara, vara şi toamna.

Acum mă plimb
Pe câmpul negru
Cu mâinile la spate,
Mai neliniştit cu fiecare zi.

Nu se poate totuşi
Nici o literă să nu fi fost bună!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câini

Părăsiţi pe gânduri, câini dezmoşteniţi,
Scrutează cerul şi aşteaptă-n van.
Stăpânii i-au uitat, proptind grăbiţi,
Pe uşa-nchisă câte-un bolovan.

Ei nu au lotci şi delta e ocean.
Înoată printre sloiuri, istoviţi.
Adulmecă mirosuri vechi de-un an,
De foame şi de valuri hăituiţi.

Ei înşişi parcă-s plaiuri care latră.
Până când limba li se face piatră
Şi Dunărea-i depune, lin, în mare.

Dar câte unul biruie-n vâltoare:
Ajunge-acasă istovit - şi moare
Cu ochii la stăpân, întins pe vatră.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva în baie.
Vorbeşte cu mine, mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi, în păr, în linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.
Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-un alt oraş sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.
Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimt...

Presimt că o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va rămâne-albastră
Şi Ştreangul mâine fi-va curcubeu.

Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Şi iată vine pasărea măiastră
Şi pasărea aceasta sunt tot eu.

Fragilă-alcătuire şi capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,

Deşi, vii prea devreme, tu, dojană...
Şi cui să-ncredinţez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experiment

Experiment de stare de urgenţă
Pe fluturi, porumbei şi pe lăstuni,
Umblând la fondul meu de inocenţă
Pe care îl păstram pentru minuni.

Mileniul ce se-ncheie în demenţă
Ţi-aduce iar în pragul casei huni
Trăgând strămoşii înşişi de perciuni
În jalnica, din jur, indiferenţă.

Privirea-mi întâlneşte-un zid de ură
Pe care să-l mai sparg nici nu am chef,
Gândul se-nchide-n sine ca-ntr-un seif.

Prietenii-mi vorbesc cu câlţi în gură
Şi frica le e scrisă pe figură,
Li-i masca groazei bazorelief.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!