Nu este nicio rușine să te naști prost. Rușine e să mori prost.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar De ce oamenii își pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând
Că vine moartea
și atunci aceasta încordare
îmi trece.
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În moarte se respiră greu
În schimb, e veșnică. Mereu
Voi respira și tot mai greu
Această stare de ne-eu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 aprilie 2016.
La înființarea căminului de studente "Carpați", din Iași
Mor prin munți, la vânătoare
Zeci de mii de căprioare.
Bine c-au făcut, din milă
Și un loc pentru... prăsilă.
epigramă de Marin Sorescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectator
Observ cu interes
Cum se luptă instinctul vieții
Cu geniul morții.
Viața vine cu o mie de tertipuri,
Moartea are o mie și una de vicleșuguri.
Ca doi gladiatori,
Unul cu trident și plasă,
Altul cu spada scurtă.
Strivit între logica misterioasă
A vieții
Și logica misterioasă a morții
Sunt terenul de luptă.
Au rămas din mine
Doar ochii,
Să vadă și să se îngrozească.
poezie clasică de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este clar că cel mai dragi îmi sunt piesele pe care nu le-am terminat. Și sunt mort după piesele pe care n-o să le scriu niciodată.
citat din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu... Cel care trăiește în Țara de Foc e tot Iona, omenirea întreagă este Iona, dacă-mi permite. Iona este omul în condiția lui umană, în fața vieții și în fața morții.
citat clasic din Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde
Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină și pentru tinerețe,
Și pentru viața care nu moare.
Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric și pentru bătrânețe;
Și pentru moartea care nu învie.
Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.
Sau mai bine cântă tu
Și cu sufletul meu.
poezie de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografie
Hălăduiau prin munții Bai
Hășmașe ciurde și nemire,
Bârsane, lăi, în lâni cu scai
Ce bratoceau plapânde fire.
De iarbă-amară dar de soi.
Urcând- atenție zănoage-
Se guguia câte-un negoi
Pelag și tarc sticlind podrage.
Mă bîlea ici, așa rotund,
Sticlind de cercuri glaciare
Sunt foarte almăj, nu răspund
Acum de ce-i hășmaș și moare.
Nemira da în giumalău
Un turcheș răspundea: rarău!
sonet de Marin Sorescu din Apă vie, apă moartă (1986)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutia neagră
S-a găsit cutia neagră.
- Ei și? - Nimic
E un fel de a se găsi în treabă.
Morții rămân morți - accidentul s-a produs.
Vorba ceea: "S-a dispus începerea unei anchete
"O comisie s-a deplasat la fața locului".
Cele mai mule cutii negre
Sunt de cremă maro.
Nimic concludent.
Câinii polițiști au primit o porție dublă
De ciolan,
Militarii în termen s-au retras în cazărmi.
Ancheta continuă.
poezie de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzește să ucidă,
Ce domesticește fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
Și pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.
Pipăie în infinit
Cu buricu-i de cuțit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.
Început, sfârșit de drum,
Trece-nfășurat în fum
Prim al minții, rob al gurii,
Aberație-a naturii...
[...] Citește tot
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt consultați tălmăcitori de vise
Beția funigeilor, doar ea,
Îmi amintește, vag, că sunt în mai.
Privesc tăcut inconștienta nea,
Pe care, iată, încă n-o cântai.
Desigur, este-o primăvară grea.
Și cântecul s-a înfundat pe nai.
Acestei clipe nu i-aș spune, "stai"!,
Deși ea zboară chiar cu viața mea.
Ușile toate-mi sunt, fățiș, închise,
Mi-i versul vas, ce nu mai intră-n port.
Și tot mai complotează în culise!
Prietenii-mi visează cărți nescrise,
Și mă visează alb ca varul, mort,
Sunt consultați tălmăcitori de vise.
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne
Dacă te-ntâlnești cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlnești cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlnești cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlnești cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlnești cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlnești cu o față de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlnești cu un șarpe,
E semn bun, moare și tu ajungi în rai.
Dacă șarpele te-ntâlnește pe tine,
E semn rău, mori și el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Ferește-te de acest semn -
Și de toate celelalte.
poezie de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alergătorul
Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Și din când în când
Câte o carte.
La distanțe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.
Vine unul, gâfâind de mușchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Și scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeiește.
A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
[...] Citește tot
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
[...] Citește tot
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revistei "Urzica"
Vorbeau urzicile-ntre ele:
- Tu ce zici de "Urzica", lele?
- Zic c-a avut o moarte tristă:
Nu-i nici urzică, nici revistă.
epigramă de Marin Sorescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea ființei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 mai 2018.
Este pământ
Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitației
Plouă-napoi pământul,
Icari și Meșteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperișul pământului,
Gravitația e pământ.
Noi trăim în pământ.
Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pământ.
Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.
poezie clasică de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ți să cadă,
Asculți înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.
Pământul întreg se destramă
El trece și dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?
Urmează mai greu, după greu?
Se moare și-acolo mereu?
Și cine mai plânge aceste
Noi morți fără boli, fără veste?
Tu toate voiai să le știi,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ți-o-nchin,
[...] Citește tot
poezie de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Marin Sorescu@moarte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre moarte, adresa este:
