Perechea
Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
Și-au rămas, un lup și-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.
- Ce-ai văzut? Cum l-ai luat,
Oaie dragă?
- M-a mâncat.
- Lupule, cum de-ai putut
Să iei oaia?
- Mi-a plăcut.
Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Peisaj
Au început să mișune, poznașe,
Pentru șoferi grăbiți, mineri sau clerici,
Indicatoare noi, în vechi orașe:
«Atenție sporită! Trec biserici!»
Cu lanț încinse, trase c-o tânjală,
Alunecă, melci pașnici, pe butuci
Și sfinții nevrozați, pe tencuială,
Își fac cu limba nevăzute cruci.
În fața lor, se cască o distanță
Imensă, presărată cu nevoi,
Când secole-am trăit în transhumanță
Acum plimbăm biserici: n-avem oi!
Și ca un miel, care-a rămas de turmă,
Clopotnița dispare fără urmă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea ca omul
Se ducea și toca lemne desculță
Și nu era gaz deloc
Și ea povestea că fătase o oaie doi
Miei. Când au fost războaie,
Era și ger mare,
Și în 1913 și-n 1917 atât era zăpada de mare!
Și-o geruia.
"Că și timpul e cum își face omul veacul,
Dacă sunt
Pașnici, e cald, frumos, dacă se-ncaieră între ei,
Se pun niște potoape
Și iarna nu mai ieși din nămeți.
Eu când văd că e ger rău,
Ma gândesc unde s-o fi mai spart
Vreo bubă și mă-nchin
Să nu ajungă și răul ăla la noi,
Repede, repede cum vine necazul".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine
Da, da, grijit, Mitru Ceapă s-a simțit mai bine.
S-a dus, s-a uitat prin celar,
La râjniță,
Că avea râjnița acolo, de râjnea mălai,
Că erau mori puține,
Și-și râjneau câte-o strachină pe zi și-și făceau turtă.
Aveau toți râjniță.
Ei, și-a văzut omul râjnița, și-a vazut oile
Închise în saià, ei, găinile
Și-a venit liniștit în casă.
S-a culcat și și-a dat duhul.
Am auzit dimineață:
- A murit și bietul Ceapă.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
La iernatec
Oile coborând la iernat
Spre Dunăre au momente când le țiuie urechile.
Se opresc pe marginea drumului,
Însemnate cu vopsea roșie pe spinare
Și rămân așa gânditoare,
Cu firul de troscot în gură.
Și simt că se-ntâmplă ceva cu ele.
Sunt munții care le fug din conștiință.
Schimbarea de presiune.
Parcă-ar fi fost în avion.
Trec la o altă presiune,
Ochii le fug pe câmpie
Și le amețește atâta spațiu
Fără opreliști
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cam unde?
Barbarii cam unde-or să-ncapă,
Când totul în matcă s-o-ntoarce?
Acel ce twe frânge, te stoarce,
Acel ce te vinde, te sapă?
Vor fi mielușei, vor vrea cinuri
Și vina vor da-o pe vremi.
Tu poți cât mai groaznic să gemi,
Sub talpa blindată de chinuri.
Așa cum răsare brândușa,
Sunt inși pentru oricare dată.
Călăul doar scoate mănușa
Și mâna ți-o-ntinde, curată.
Dar, noaptea, în visu-i urât,
El tot te-ar mai strânge de gât.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atavisme
Noi din Homer cu toti ne tragem,
Antropoida noastra literara,
Care-a vazut razboiul Troiei
Din cel mai drept copac al vremii.
Dumnezeiasca laba-avea batranul!
Sa n-asurzim, noi ne-astupam urechea,
Caci naste-un vuiet nemaipomenit,
Cu ea cand bate-n scutul lui Achile.
Si-avea un chef de opere napraznic.
Eu il si vad barbos ca Polifem,
Mancand chiar si din viitor berbecii,
Cu scriitorii-ascunsi in lana lor.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierul
Am văzut cu ochii mei cum puneau la cale
Înlocuirea bronzului cu fierul.
Fierul! Cumplita invenție!
E sfârșitul lumii!
Cei care-l inventară vor suferi primii
Dezastrul pricinuit de el.
Hitiții se vor crede atotputernici
Din cauza fierului lor
Vor pieri primii, simțindu-i tăișul.
Cât m-am întristat de ce-am aflat
Azi dimineată:
Că peste vechii băștinași
Au venit triburi de ciobani din părțile
Dușmanilor nostri.
S-au unit cu ei, amestecându-se.
- Atunci înseamnă că în vinele noastre
E și sângele dușmanilor noștri de moarte?!
- Asta înseamnă
Și sunt foarte, foarte trist.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum forestier
Un brad; un fag,
Un mesteacăn, un paltin -
- Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.
Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea
Legată cu lanțuri.
Curg sub altă zare
Bârnele care-au ținut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul ușii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă crește
Un munte de rumeguș,
Șters de prima ploaie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre oi, adresa este: