
Grabă
Ah, cum smt femeile grăbite, imprudente,
Ai uitat un gând în gândul meu,
Nu pot să dorm, mă perpelesc pe el,
Și mă înțeapă.
Deschid ochii și dau de luna albicioasă,
Asta era!
Asta erai luna, o lună!
Ce distanță până acolo și ce mult timp...
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mie mi s-a omorât timpul, Onorată instanță...
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce oamenii își pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după moarte?
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cioburi
1.
Mă gândesc la mine prin semne.
Nu mai pricep cuvintele
Și mă gândesc la mine
Prin semne.
2.
Observ prin ochean
O delăsare a sânului tău, stâng.
Azi e luni.
Lunea sânii sunt mai obosiți,
Amândoi.
3.
Pustiu.
Și o seceră, ca un nai
Neatins, de-un veac, de buze.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amicului Ion Ursu
Ieri, nevasta-ți mi s-a plâns
Că ești lacom vere:
"Dumnezeule, ce urs!
Mi-a mâncat... luna de miere!"
epigramă de Marin Sorescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru păsările dispărute
Câte păsări o fi stricat
Cerul
Până să-ți nimerească mersul
Atât de lin?
Unele erau ciudate,
Aveau penele cine știe cum,
Înfipte de-andoaselea,
Ori poate nici n-aveau pene,
Ci frunze.
Ele încercau să zboare
Până la copacul
Unde se bănuia că va apare omul,
Dar timpului nu-i plăcea
Acest zbor stângaci
Și le ștergea timpul
Cu dosul palmei.
Hai pe câmp
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


O amoeba
Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd ghețuri și vulcani
Și stricînd zilnic o grămadă de munți.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.
Pămîntul a răspuns obosit și grav.
"O amoebă."
Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înțelege
Misterul creației și al vieții
Și-a plecat mai departe gîndindu-se:
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zidiți în dragoste
Vino - însetați de curgerea eternă -
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Și peștera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol și e ură -
Îmbrățișati cresc țurțurii în plete
Timpul s-a-ntors cu fața la perete
Și pân' la viitoarea picătură -
Un secol e și tu îmi dai o gură
Ce ține și de moarte și de sete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vremea ca omul
Se ducea și toca lemne desculță
Și nu era gaz deloc
Și ea povestea că fătase o oaie doi
Miei. Când au fost războaie,
Era și ger mare,
Și în 1913 și-n 1917 atât era zăpada de mare!
Și-o geruia.
"Că și timpul e cum își face omul veacul,
Dacă sunt
Pașnici, e cald, frumos, dacă se-ncaieră între ei,
Se pun niște potoape
Și iarna nu mai ieși din nămeți.
Eu când văd că e ger rău,
Ma gândesc unde s-o fi mai spart
Vreo bubă și mă-nchin
Să nu ajungă și răul ăla la noi,
Repede, repede cum vine necazul".
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Caut portretul lui Hegel
Eu n-am văzut niciodată
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cărțile.
Am auzit însă că există
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, înfățișându-l
În clipa când trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de mătase
Pe frunzele de dud.
Trebuie să fie ceva neobișnuit și frumos,
Electric.
Ceva ca omul.
Într-o zi o să-mi fac timp.
Mă voi repezi până-acolo
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cu spatele
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul,
Poate că s-a gândit și el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Și deșteptătoarele sună și ziua și noaptea
Învierea stelelor.
A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Și a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul și unghiile.
După care voi pleca și eu.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Conversație pură c-o literă chinezească
I
Încerc să caligrafiez o stare de uimire,
O dulce dilatare și legănare a spiritului,
Care nu încap decât în forma ta,
Căci, se știe,
Tradusă în literele noastre
O frază chineză poate deveni înșiruirea
Aceleiași conjuncții.
De exemplu: "Și și. Și și și. Și și și și"
Este transcrierea fidelă a frumoasei poezii
Despre
"Legănarea văii fluviului Yangzi, o dată cu
Fluviul Yangzi".
II
Vai, câte minuni, câte chinezării mi-au scăpat
De-a lungul timpului,
Prea chircit în inima Europei,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În loc de invocație
Luna -
O pilulă,
Bună de pus sub limbă,
Să-și facă efectul
Mai repede.
Mă tratez însă
Cu "piedra del sol".
Încet, încet
Mi se dezleagă limba.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atunci
Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
-Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cu spatele
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul și, simțindu-și sfârșitul,
Poate că s-a gândit și el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
După inima lui Dumnezeu
Și deșteptătoarele sună și ziua și noaptea
Învierea stelelor.
A văzut însă cu limba cea mare
Că e absurd
Și a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul răposatului,
Voi mai rămâne în preajma lui
Trei zile,
Să văd cum continuă să-i crească
Părul și unghiile.
După care voi pleca și eu.
poezie clasică de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Grup
Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră să se repete.
El era ea,
Și ea era el.
Ea era ea,
Și el era tot ea.
Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.
Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu, neabătutul
Nu vreau să mai întâmpin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sărbătoresc,
Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei
Doi și jumătate de la cei douăzeci...
Nu mă mai mobilizează cele nouă și jumătate, opt, șapte luni
Până la...
Nu vibrez la magistrale
De când mă trezesc dimineața și până seara târziu
(Căci am într-adevâr cu total alte griji și probleme)
Nu înfierez
Nu aplaud, nu scandez (uitați-vă la buzele mele lipite)
Nu mă iau la întrecere.
Mă lasă rece graficul recoltelor bogate,
De la "Însămânțările sunt în toi", până
La "Mai sunt două zile pânâ la încheierea secerișului"
Și până la "Total pentru export".
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate
Nu mă angajez ferm,
Știu ce înseamnă actuaIa etapă și fără să mi se urle
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Indigo
Noaptea cineva-mi pune pe ușă
Un indigo imens,
Și tot ce gândesc apare, instantaneu,
Și pe partea de dinafară a ușii.
Dau buzna spre locuința mea
Curioșii din toată lumea,
Îi aud cum urcă scările.
Cum iau treptele pe tălpi
Și le pun înapoi
La-ntoarcere.
Sunt păsări de toate neamurile,
Câini păzitori de lună,
Drumuri de trecere,
Și salcâmi bătrâni,
Suferind de insomnie.
Își pun pe nas ochelarii
Și mă citese emoționați,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce ciudat
Ce ciudat că în lună
Nu miroase a transpirație!
Dacă aș vedea
Pământul de departe
L-aș recunoaște
După streșini:
Pe razele lui cum curge
Sudoarea frunților noastre!
poezie celebră de Marin Sorescu din din volumul "Astfel" (1973)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marin Sorescu despre timp, adresa este:
