Toate cele din viața mea le-am îndrăgit și le-am iubit prin despărțire nu prin întâlnire, prin ruptură nu prin contopire, și nu întru viață ci întru moarte.
Marina Țvetaeva în Poezii, Prefață (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un munte negru întunecă lumina
e timpul, Doamne, să returnezi biletul,
refuz să mai exist
în lumea fără oameni,
refuz să mai trăiesc
cu lupii prin maidane,
refuz să urlu, ascult
rechinii printre dealuri,
refuz să lunec lin,
peste spinări de oameni,
nu-mi trebuie urechi,
nu-mi trebuie nici ochi,
la nebunia lumii răspund,
vă spun refuz.
poezie clasică de Marina Țvetaeva (august 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mânii, iubiri - ne-au frânt!
Vai, ochiul plânge, plânge!
O, Cehia plângând!
O, Spania în sânge!
Furi, munte, - negru nimb,
Lumina cu încetul...
O, Tată,-i timp, e timp
Să-Ți dau napoi biletul!
Refuz să fiu - refuz!
Refuz această viață
În Bedlamul ursuz!
Refuz cu lupii-n piață
Să urlu! - o, nu pot.
Și cu rechini bezmetici
Pe șes refuz să-not -
Pe spate. - Ochi profetici.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (11 mai 1939), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăței.
Murind, îmi spuse mama mea:
"Azi straie băiețești să-ți iei!
Au soarta-n mână băiețașii
Dar alta-i a fetiței parte:
Nu treci - cât de sprințari ți-s pașii -
De inimioară mai departe."
Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simți că moare,
Se zbănțui sub dânsa patul:
Fusese-n viață dansatoare!
... Și dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap - cu inima să lupte -
Și pentru cap, oricând - topor.
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (iunie 1920), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-ați ști ce flacără divină,
Ce viață stinsă în zadar,
Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...
O, trenuri, șerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-ați ști voi gândurile mele,
Ați ști ce n-ați știut nicicând:
De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Tentativă de gelozie
Cum trăiești cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor țărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aș
Nu îndrăgostite - azi!
Cum trăiești oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Cum trăiești - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrâncești?
Veșnic bir banalității,
Sărăcuțele, plătești?
[...] Citește tot
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marina Țvetaeva despre viață, adresa este: