Mă bate vântul
Sub tălpile iubirii
Mă simt o frunză
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul pas al frunzelor
Frunze tinere dansează
În bătaia vântului.
Tac, văzând cum exersează
Primii pași ai dansului
La care vor fi chemate
În curând, ca niște fete,
La primul dans invitate,
Visătoare și cochete...
Vântul e primul băiat
Al frunzelor-domnișoare;
Cât mai au de așteptat
Fetele, e o-ntrebare
De-al cărei răspuns rămâi,
Primăvara, o himeră:
Cariera mai întâi;
Frunzele n-au carieră?
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (25 aprilie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbarea la glas
Schimbarea la față
A frunzei din vie,
Într-o dimineață
Rece și-argintie,
Mă pune pe gânduri,
Cum să-mbătrânesc:
În mai multe rânduri
Sau precum pățesc,
Brusc, la prima brumă,
Frunzele? Mi-e milă!
Cine le sugrumă
Biata clorofilă?!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipele fără de tine,
Frunze care cad tomnatic,
Ba discret, ba nebunatic,
Într-un codru de destine.
catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzar
Nu știu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furișat
Către undeva.
Și de mi-a furat, nu știu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am să-i fiu,
Nu altcineva.
Chiar de mor sau de-s departe
Și mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță, Toamnă desculță
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
poezie de Marius Robu (1 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de toamnă
Fiecare frunză care pică-n zbor
E un gest al tău de care mi-este dor.
distih de Marius Robu (1 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă!
Mi-a căzut o carte
Din bibliotecă;
Vine doamna moarte,
Croindu-și potecă.
Mi-a pătruns în casă,
Ca să mă inspire;
Scriu cea mai frumoasă
Vorbă de iubire:
Mi-ai picat la vreme,
Frunză de gutui;
Vântul toamnei geme:
Ia-l, i-al nimănui!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză molcuță,
FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
Să nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021
poezie de Marius Robu
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(Ne)firesc
Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Și la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.
Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,
Nu doar toamna, ca frunzișul,
Ci și când e secerișul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încolțit de Înviere
Crește frunza, crește iarba,
Crește umbra-n umbra lor,
Adumbrindu-mă degeaba,
Cresc în sens descrescător.
Pe răboj nu-mi număr pașii,
Ce rămân tot mai puțini,
Cresc în umbra mea urmașii,
Tot mai grei și tot mai plini.
Crește ziua, scade noaptea,
Glasuri tot mai ascuțite,
Cântă, prohodindu-i moartea,
Învierii încolțite.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (29 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzbunarea frunzelor
Frunzele pică de singurătate,
Lăsând copacii să se-nvețe minte,
Ca anul viitor să le alinte
Și când vor fi bătrâne și uscate,
Nu să-și păstreze seva pentru cele
Pe care le visează de pe-acum,
Ivindu-se pe ramuri, tinerele
Și radiind de-al florilor parfum.
Să nu dea toamna, iar, pe primăvară,
Frunzele-i lasă pe copaci să-i doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă, sac de jucării
Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulți copii,
Timp de basm în care pică
Din toți pomii jucării.
Gureși pui de coțofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.
Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.
Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deși doina vântului
Șuieră prin ea cu foc.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocazie de toamnă
Toamna și-a pus covor de frunze moarte
Pe drumul clandestin ce ne desparte.
Dacă nu știm să profităm, va trece,
Înlocuit de preșul alb și rece
Pe care ne vom teme să călcăm,
De semnele pe care le lăsăm,
Căci urmele se văd și vom fi prinși
Ca doi fornicatori cu ochii ninși,
Ce s-au decis tardiv, ca să mai vadă
Atuul frunzei față de zăpadă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânăra toamnă și bătrânul domn
Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.
Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.
Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Și le uită gustul iute.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plin
Primăvara, toate fetele sunt mari,
Crește frunza toată-n ulmi și în stejari,
Și toată-mi retina, parcă se dilată,
Să-mi pătrundă-n sânge primăvara toată.
Stinge-mă, femeie, primăvara mea,
Ține-mă la umbra ta de catifea,
Nu-i da voie verii să mă ducă-n iad,
Căci urmează toamna, când frunzele cad!...
Și-n tot anotimpul care te precede,
Ochiu-mi, plin de gheață, goală nu te vede!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe
Mi-e numai toamnă fără tine
Și frunze nevăzute cad,
Se scutură păduri în mine
Și sunt al râurilor vad
Pe fund am numai pietre moarte,
Pe maluri doar pescari bătrâni
Mă simt un vas purtat de toarte
Pe la secatele fântâni.
Pe cioburile ce voi fi
Picioarele goale vor călca
Pe care nu le voi răni
Pe care le voi vindeca.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarații de răsfăț
Prinse-n al vântului dans,
Crengile sunt în balans,
Frunzele sunt răsfățate
Și pe față și pe spate.
Doamne, fă-mă-n loc de om,
Vânt, pe mândra frunză-n pom...
Și o toamnă-n loc de viață,
Dă-mi, s-o văd cum se răsfață...
N-o s-o bat, făgăduiesc,
Numai o s-o dănțuiesc
Până mi-o s-o văd cum pică
De plăcere, nu de frică...
Va fi, promit, declarată
Frunza cea mai răsfățată,
Iar eu voi fi declarat
Vântul cel mai răsfățat.
poezie de Marius Robu (13 octombrie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre frunze, adresa este: