Vis de oraș
Eu când adorm desculț visez urât
Și-n lumi de iad furat sunt și târât.
E viața vis? Dacă-i adevărat,
Mama când m-a făcut s-a descălțat.
Părinții mei m-au conceput desculți,
Dintre țărani fac asta foarte mulți;
Viața la țară-i trudă și coșmar,
Iadul nu poate fi decât agrar.
Cu toate că, dacă-i adevărat,
Femeile desculțe de la sat
Fac țesturi din infern, în care coc
Pâinea din rai, adică de la bloc.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (12 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare țărănească
Înmormântările de la oraș
Miros a înviere foarte rar,
Cel de-abia devenit înaintaș
Primește flori cu carul mortuar.
Pomenile făcute la oraș
În mod festiv se cheamă pomeniri,
Se vede care-i cel mai bun urmaș
După câți bani aruncă la opriri.
Dac-aș putea să mor într-un sătuc,
Nevestei și copiilor le-aș cere
Să-mi pună la mormânt un pui de nuc,
S-aștept la umbra lui, pân' la-nviere.
Nici așteptările nu se compară:
Cea din oraș cu aia de la țară.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (21 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De prăsilă
un țăran avea o ca
prăsită din alta ca
realmente sărea ca
lulea-ndrăgostită-n ca
legând-o belci, a tăia
tocmai după ce o ia
dăruindu-i, și-a zis: "ia
tăt ce mi-am dorit în via
țăranul nu visa, ia
că iada-i, de fapt, o ia
păcătoasă, rea de mus
că armăsari de ea nu-s!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sate spovedite-n ploaie
Plouă peste sate
Spală de păcate.
Ploaia spovedește
Iarba care crește.
Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moină
A nins azi-noapte peste sat
Cu flori de cactus înghețate
Și prefăcute-n alb curat
Bandaj peste singurătate.
Cocoșul a cântat mai des
A nopții de la sate doină,
Mi-a spus că mâine va fi moină,
Dar eu nu prea l-am înțeles.
Cuvântul e din limba veche,
N-am să-l mai zic de-acum încolo
Decât la tine la ureche,
Decât atunci, decât acolo.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop de zori
Potop de zori, potop de rai
Înghite noaptea de pe plai
Când al cocoșilor cântat
Gonește noaptea de prin sat.
Potop de vis, potop de dor
Mă ia pe mine cel ce mor
Mă lasă liber să plutesc
Pe mine, cel ce te iubesc.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Laptelui la sat
Ce noapte
De vară
Coboară
Pe noi
Ce șoapte
Ascunse
Pătrunse
De ploi
Ce lapte
De stele
Bem lele
Noi doi
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul ca o pată (de Paști, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu același titlu, al poetului Daniel Murărița, dar și de faptul că soția mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La țară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd și pe-asta!)
Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puține haine vechi mă-ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.
Începutul bătrâneții mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.
Căci și alb de tot de-aș fi și chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu-mă din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exercițiu de dor
Ești frumoasă ca un zbor
Peste satul copilăriei mele,
De care mi-e dor și în care
Mă tem să mă cobor din amintire;
Să nu-mi văd genunchii zdreliți,
Mărăcinii din tălpi, visurile...
Fă-mi loc să aterizez în viața ta,
Sau, mai bine, lasă-mă să zbor
Peste visurile tale, frumoase ca tine!
Să nu-ți văd sufletul zdrelit,
Nici spinii din amintiri.
Ține-mă sus, ca pe icoană!
Vei fi frumoasă ca un zbor veșnic,
Peste o clipă.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Miroase lumina stingher
Și frunzele pică de probă,
Salut, anotimp efemer,
În verde și galbenă robă!
Miroase a păsări gătite
Să plece pe drumuri de zări,
Adio, voi zile-nsorite,
Cărați-vă-ncet în uitări!
Miroase a struguri în pârg,
Porumbul e gata de moară
Și molcome care, spre târg,
Trosnesc sub a verii povară.
Pe dealuri, o fată străină,
Cu ia cusută-n arnici,
Pornește spre sate să vină;
E toamna, miroase de-aici!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce iubesc femeile
Iubesc decât din inerție,
Primul motor, cel nemișcat,
Ce duduia peste câmpie,
Pe coastă-n vale... m-a lăsat.
Iubesc numai din desfrânare,
Dar sunt poftit și admirat,
Precum un prinț de-o fată mare,
De toate elele din sat.
Iubesc la trap și la galop,
Fecioară, văduvă, soție...
Secretul meu: n-am niciun strop
De dragoste. Doar inerție.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 octombrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sat, dar cu o relevanță mică.
Alai cernit
Eu am rămas la coada vieții
Ca un țăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereții
Lângă părinții mei, săracii.
Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abține
La coada vieții să rămân.
Când o să mă vedeți în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am visat iubirea
Azi-noapte ți-am visat iubirea
Era o fată de la țară
Cu suflet bun și cu privirea
Frumoasă ca o primăvară.
Și-n timp ce ea m-a sărutat
Cuminte și puțin sfioasă,
Pe lângă noi s-a preumblat
Și mama sa. Ieșea din casă.
Cum a trecut fără să spună
Ceva de rău când s-a uitat
La noi, mi-am zis: ce mamă bună!
Ce vis frumos!... Am și uitat!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această vară... pe înțelesul tuturor
Într-o zi de tomnă, friguroasă,
Dintr-o lună iulie, "ntrun sat,
Zgribulit, intrai la soacră-n casă,
Ce nici drumul focului n-a dat...
Ea crede că deja e primăvară,
Iar eu, privind-o cum e îmbrăcată,
Mă-ntreb, știind că merii-s copți afară:
- Unde-s zăpezile de altădată?...
Această întrebare nu-i mai grea,
Nici mai ușoară decât soacra mea!...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucerirea spațiului
Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.
La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Și gata.
Dacă mai continuăm așa,
Doamne ferește,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Și-n alte zile sfinte,
Programatic.
Va exista o clădire de biserici,
Așa cum există clădiri de birouri.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima primă zăpadă
Se întoarce iarna peste sat
Și la casa unui om bătrân,
De copii și de puteri lăsat,
Cal și câine, slugă și stăpân...
De lungimea nopților se teme
Și la frig întâi se dă bătut,
Prima dată când oftează, geme,
Însă crede că i s-a părut...
Și-l apucă zorii cu privirea
Nedormită, spre lumina mută,
Rece, albă, ca din amintirea
Lui, pe-ntreaga lume așternută...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserică de drag
Un copil șade singur la poartă,
Lângă el, un ulcior înflorat;
Vă salut, jucărie cu toartă
Și copil ce te crezi împărat!
Și mă-nchin, cum o fac prin altare
Episcopii, căzând la Sfânta Masă,
Cu toate că satul bisercă n-are,
În satul acesta Iisus n-are casă!
Dar are ce n-a mai avut vreodată:
Un ulcior căpătat de pomană,
Împărțit de-o femeie sărmană
Copilului... care l-a scos la poartă!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (22 iulie 2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesimțurile
Nu mai aud cocoși cântând în zori.
În locul nopții n-aș mai vrea să plec,
Suflet să fiu, nu mi-aș mai da fiori,
Floare de-o zi, n-aș vrea să mă petrec!
În satul necopilăriei mele
Cântau cocoșii, parcă murmurând:
Neviața te va duce printre stele,
De unde nu se-aud cocoși cântând!
Mi s-a făcut o liniște-n privire;
Dacă n-aud, măcar să gust, mi-am zis,
Nemoartea mirosind a nemurire,
Ca pipăitul unui orb în vis!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă
Un cioban avea un câine,
Îl crescuse de cățel,
Îi dăduse zer și pâine
Și-l ținuse lângă el.
Într-o noapte, lângă stână,
Trei lupi mari l-au încolțit,
Căci n-a vrut să le rămână
Pradă, mieii ce-au tânjit.
Ce somn greu furat-a baciul,
Și-n ce vis păgân, frumos,
De-a rămas fără cârmaciul
Turmelor, cel credincios?
Nu se știe ca pământul
Ce-a văzut doar Dumnezeu,
Însă, dacă-mi dați cuvântul
Că nu spuneți, vă spun eu:
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre sat, adresa este: