Mă țin de cuvinte
Când fac promisiuni și jurăminte,
Mă țin întotdeauna de cuvinte;
Iar după ce le fac, e lucru sfânt
Că nu mă țin vreodată de cuvânt.
epigramă de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoană sfântă
Din visurile mele
Te sărut sfios
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevorbire
Domnișoarei Simona
În liniște
Iubind
Firescul îți va spune
Povești nebănuite
Vorbind puțin
Cuvântul
E sfânt adică e
Să-l crezi.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem un popor de sfinți care se martirizează, dar nu se maturizează.
calambur aforistic de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pasărea mea
Chiar dacă-i grea
Viața și frântă,
Inima cântă,
Pasărea mea
Rară și sfântă.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dentista și-a scris pe cruce:
N-am fost sfântă sau sihastră,
Dar în iad, când mă voi duce,
Scap de gura dumneavoastră!
epitaf epigramatic de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu luați în râs! Oricare dintre noi poate să fie sau să devină primul sfânt cu mască.
aforism de Marius Robu (28 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne, Sfinte, ce păcat greu de șters am săvârșit,
Dac-am scris, fără să vreau, mai mult decât am iubit!
distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima mea întrebare către poporul meu
Dacă vorbesc mai bine decât doamna
Ce-i premier, și jur pe cele sfinte,
Spunându-vă că vara e ca toamna,
Mă puneți și pe mine președinte?
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boboc de foc
Vara se numără bobocii
De trandafiri și de bujori.
Privesc din ceruri proorocii
Numărătorile de flori.
Lipsește Sfântul prooroc
Ilie, care-i în urcare
La ceruri, într-un car de foc,
Să iasă la numărătoare.
Vara se numără bobocii;
Lipsește unul din grădini,
Și-n ceruri cică proorocii
Ar fi cu unul mai puțini.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția secetei
O pârlie și-o pălie
Vorbeau cu Sfântul Ilie:
Ce ne facem noi, bădie
Că vin zile de urgie?
Scărpinându-se-n chelie
Le-a răspuns că nici nu știe
Dar se va ruga să fie
Secetă ca prin pustie
Până la Sfânta Marie
Va sta ploaia la cutie
Sus în cer, iar pe câmpie
Nici un fir de păpădie.
Una râse din prostie
Cealaltă de bucurie
Că-i va fi curând soție
Unui om de omenie
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună primăvara
Anotimpul vostru a-nceput de-acum,
Sunteți mai frumoase decât v-am visat,
Ochii voștri fragezi ne zâmbesc în drum,
Trupurile voastre-ndeamnă la păcat,
Vi se întețește pasul, dragi femei,
Și vă-nmugurește sângele-n priviri,
Vi se nasc în minte și vă zburdă miei
Pe-al copilăriei câmp din amintiri.
Bună primăvara, creaturi sublime!
Vă presar în cale mii de ghiocei,
Să vă poarte pașii către înălțime,
Căci sub sfinții îngeri sunteți voi, Femei!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Pentru Tine
Dorul e aerul tot mai puțin,
Pe care îl respir când mă abțin
La glasu-ți sfânt cu ochii-nchiși să vin,
Ca o călugăriță să mă-nchin.
La trupul tău frumos ca o icoană
Fără de care trupul mi-e o rană,
Privind cu ochii ficși precum o stană
Care se simte-n ochii tăi o pană.
Respir, de dorul tău, parcă revin
Să m-adumbresc la glasul tău puțin,
Ca un văzduh de plâns la un suspin;
Dorul e aerul tot mai puțin.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ
Azi, tristețea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Și nu are consolare:
Doamna mea Învățătoare
Care mi-a ținut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână
Roabă pentru veșnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă și învățătoare
Bună, sfântă, ca și mie...
Plâng și simt și spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumintea
Din tot ce mi se-ntâmplă rău, gândesc,
Învăț să fiu mai bun și să iubesc.
Dar Dumnezeu m-o crede pe cuvânt
Când mă decid în minte să fiu sfânt
Sau s-o gândi că mintea-mi iarăși minte
Și-n suflet mi-o sufla că-s prea fierbinte?
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sfinți, dar cu o relevanță mică.
Elegia cuibului de barză
O barză și-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinții toți
I-au dat gură ca la hoți.
Barza și-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,
M-am uitat la ea sub fustă!
Și-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, și cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!
Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în șoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!
Vremea trece, moartea vine,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu moartea de moarte râzând
Eram copil cu ochii goi,
Când oamenii cu haine noi,
Treceau la denie puhoi,
Chiar pe la poartă pe la noi.
Iubita mea, suntem părinți,
Ne cer copiii ca doi sfinți,
Cu rugăciuni în ochi, fierbinți,
Să meargă la prohod cuminți.
Eram copil, erai copilă,
De Dumnezeu ne era milă,
Plângeam de patima-i umilă,
Râdeam de moartea inutilă...
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miros de flori de câmp
Miroase-a romaniță și-a fân abia cosit
Presimt că până mâine voi fi mai fericit,
Presimt că până mâine tristețea voi cosi,
Că trupul său ca sfinții când mor va mirosi.
Miroase-a flori de câmp și-a moaște de iubire
Presimt că până mâine va fi doar amintire,
Tristețea din trecutul în care te-am iubit,
Presimt că până mâine ce-a fost s-a isprăvit.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucerirea spațiului
Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.
La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Și gata.
Dacă mai continuăm așa,
Doamne ferește,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Și-n alte zile sfinte,
Programatic.
Va exista o clădire de biserici,
Așa cum există clădiri de birouri.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre sfinți, adresa este: