* * *
Bătrânii pășesc atent, apăsat, parcă imploră,
Să nu le-alunece pașii, o zăpadă incoloră.
distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă de culori
Cu moartea nu m-amenințați
Cât prin ferestre văd zăpadă,
Căci viața dacă mi-o luați
Mai am în casă o grămadă.
Cu iarna de mă speriați
Mi-e frică, jur, și tremurând
Văz doar nămeți îndoliați
Crescând sub fulgii albi căzând.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un Crăciun fără zăpadă e mai frumos ca un Crăciun fără iubire.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Alb și negru
- A venit și primăvara!
A exclamat negru cioara;
- Ce păcat, vai ce păcat!
Un om alb a exclamat
Era omul de zăpadă
Cioara n-avea ochi să-l vadă
El, în loc de ochi, avea
Doi cărbuni negri ca ea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu de zăpadă
La ceasul și în ziua-n care
Mi te vei stinge pâlpâit
Să-ți fie părul de ninsoare
Și tot ce încă nu te doare
Să ți se vindece iubit.
Să-ți vină moartea ca zăpada,
Ca prima iarnă din povești
Și să-ți acopere grămada
De trup, care să fie prada
Ninsorilor. Să mă iubești
Și sufletul să-ți fie nins
Până la cer necontenit.
La cel ce e de neatins
Un om de nea s-ajungi împins
De visul care l-a topit.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (20 decembrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Învață-mă cum să respir
Când nu te am și noaptea vine,
De când m-am întâlnit cu tine
De mine tot mai mult mă mir!
Iubirea ca pe-o poezie
S-o-nvăț, deși credeam c-o știu;
De sărbători aș vrea să fiu
Colindu-ți din copilărie!
Și-n gându-ți cald să mă repeți
Mereu, spre a mă ține minte,
Ca să mă poți cânta fierbinte
Înfriguraților nămeți!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra cu zăpadă
Să fii femeie și să-ți treacă timpul,
Nimic mai efemer, nimic mai greu;
Și niciun ochi să nu-ți mai soarbă chipul,
Bărbat să-ți fie numai Dumnezeu...
Nu te mira că sunt așa departe
Și totuși te cunosc atât de bine,
Eu sunt un ochi tăiat pe jumătate,
Și văd cu jumătatea lui din tine.
Să fii femeie și să-ți treacă timpul,
Iar cei din jurul tău să nici nu vadă
Că ți s-a spart clepsidra și ți s-a scurs nisipul,
Îmbălsămându-ți trupul c-un munte de zăpadă!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Do(a)r nins
În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, știu,
Ca și mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.
Și dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aștept să vii.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret matinal sau Tot poet
M-aș face om de zăpadă,
Să se bucure de mine
Toți copiii de pe stradă,
Însă, de mă uit mai bine,
Văd că nu a nins afară
Și, cu matinal regret,
Mă întorc în casă iară,
Să rămân și azi poet.
poezie de Marius Robu (22 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În afară
Saniei copilăriei mele
I-am rămas prea mare și prea greu,
Prin omătul până la prăsele
Cine s-o mai scoată-n locul meu?
Aș intra s-o caut chiar acum
Printre vechiturile uitate,
Dar mi-ar fi rușine ca pe drum
Să ieșim purtându-ne în spate.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (8 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zăpadă, dar cu o relevanță mică.
(Ne)firesc
Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Și la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.
Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,
Nu doar toamna, ca frunzișul,
Ci și când e secerișul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchețel de suflețel
Se desprimăvărează pământul, se topesc
Zăpezile uitării, ghețarii nesfârșirii;
Sub încălziri globale, globule se urnesc
Din amorțirea morții, prin venele iubirii.
Se desprimăvărează pământul, draga mea,
Să răsărim o floare să semene cu noi,
Un ghiocel ca neaua, de cer, o viorea,
Să ne culeagă-n mâna sa mică pe-amândoi!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (25 februarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocazie de toamnă
Toamna și-a pus covor de frunze moarte
Pe drumul clandestin ce ne desparte.
Dacă nu știm să profităm, va trece,
Înlocuit de preșul alb și rece
Pe care ne vom teme să călcăm,
De semnele pe care le lăsăm,
Căci urmele se văd și vom fi prinși
Ca doi fornicatori cu ochii ninși,
Ce s-au decis tardiv, ca să mai vadă
Atuul frunzei față de zăpadă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această vară... pe înțelesul tuturor
Într-o zi de tomnă, friguroasă,
Dintr-o lună iulie, "ntrun sat,
Zgribulit, intrai la soacră-n casă,
Ce nici drumul focului n-a dat...
Ea crede că deja e primăvară,
Iar eu, privind-o cum e îmbrăcată,
Mă-ntreb, știind că merii-s copți afară:
- Unde-s zăpezile de altădată?...
Această întrebare nu-i mai grea,
Nici mai ușoară decât soacra mea!...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima primă zăpadă
Se întoarce iarna peste sat
Și la casa unui om bătrân,
De copii și de puteri lăsat,
Cal și câine, slugă și stăpân...
De lungimea nopților se teme
Și la frig întâi se dă bătut,
Prima dată când oftează, geme,
Însă crede că i s-a părut...
Și-l apucă zorii cu privirea
Nedormită, spre lumina mută,
Rece, albă, ca din amintirea
Lui, pe-ntreaga lume așternută...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic tril
Am îmbătrânit. Iubirea
Se transformă-ncet, încet
Într-un permanent regret
Care-mi copleșește firea.
Și-ntre două dimineți
Cad în curtea grădiniței
Frunze prevestind nămeți
Peste rodul copt al viței.
Mi se face toamnă-n sânge
Și mă scurg în damigene;
Raza soarelui se frânge
Sub ciorchinii grei din gene.
M-ați îmbătrânit, podgorii
Tot sorbindu-vă lumina,
Și din vin, dar și din vina
Trilurilor de prigorii.
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dalb conjugal
Îmbătrânim femeie, ne trece anotimpul,
Și dacă la ferestre cad fulgi, ne vor albi
Privirile pierdute și moarte în răstimpul
Neconjugării noastre la verbul a iubi.
Îmbătrânim femeie, ne trece viitorul
Și la ferestre bocnă de vis vor atârna
Dalbele flori de gheață, șoptindu-și plugușorul
Înconjugării noastre la verbul a ierna.
Întinerim femeie, ne vine dor de noi
Și la ferestre ochii nu se mai pot uita
Căci îi orbesc nămeții, dând recea notă doi
Reconjugării noastre la verbul a ierta.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul stejarului (Oanei)
Se topesc zăpezile mirosind a primăvară
Mi se face dor de tine ca pădurilor de cer
Când înmuguresc și crud sufletul și-l dau afară
De sub coaja plictisită de-ntuneric și de ger
Ce-i pădurea? O-ncercare de suire fără scară
Dorul ce-l poartă pământul de-a se ridica la stele
Ce sunt eu? Stejarul care la-nceput fu ghindă rară
Dar de dragul unei fete ce venea după surcele
Se făcu lăstar de tufă, răsărind să-i facă semn
Și crescând să-i facă umbră și murind să-i facă foc;
La povestea cu iubirea dintre inimă și lemn
Vă poftim să luați aminte pomi și oameni la un loc:
La-nceputul vremii noastre, jos la poala codrului
În căsuța peste care dai de-apuci poteca-n sus
A venit pe lume Oana fata pădurarului
Dulce-n glas, la suflet bună și frumoasă de nespus...
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Marius Robu despre zăpadă, adresa este: