Marius Turda despre istorie

Nu cred că istoricii români, cu puţine excepţii, ştiu ce a însemnat eugenismul pentru istoria modernă a României. Nu doar la facultăţile de istorie nu se studiază acest subiect, însă nici la sociologie, antropologie, drept, filozofie sau litere. În Anglia, acestea sunt facultăţile unde se studiază eugenismul. Situaţia nu stă neapărat mai bine în Franţa, de exemplu, unde dezbateri publice despre eugenismul francez - foarte asemănător cu cel românesc - nu au avut loc sau au avut loc într-un cadru academic foarte restrâns. Eu cred că trebuie schimbată nu doar metodologia educaţiei, ci şi cea a disciplinei istoriei în România, astfel încât subiecte precum eugenismului să nu fie evitate.

Marius Turda în ziarul Adevărul, interviu (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugenismul este una din puţinele teme care combină discipline diferite - medicină, istorie, sociologie, antropologie, filozofie şi biologie. Ca istoric al ideilor pe mine m-a interesat nu doar tema identităţii, cât mai ales de ce identitatea de factură biologică - etnică, rasială - a fost şi este atât de atractivă.

Marius Turda în ziarul Adevărul, interviu (2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria nu este o pagină goală. Nu putem şterge cu buretele ce s-a întâmplat în trecut. Trebuie să încercăm să înţelegem ce s-a întâmplat şi de ce, şi, totodată, să învăţăm ceva din aceste experienţe trecute.

Marius Turda în articol (21 iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sigur că unele sisteme educaţionale sunt recunoscute ca fiind foarte bune, iar cel din România nu, însă cred că selecţia se face pe baza aplicaţiei proprii. Nu sunt prea mulţi studenţi din România care vin să studieze Istoria la Oxford.

Marius Turda în articol (21 iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria complexă a eugenismului european nu numai că serveşte, de exemplu, pentru ilustrarea modului în care a fost folosită ştiinţa în scopuri politice, ci indică totodată existenţa unei anumite atracţii pentru idealul eugenic de proiectare şi control al populaţiei umane, un ideal pe care toate ideologiile politice şi culturale ale modernităţii l-au găsit irezistibil.

Marius Turda în Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa (1870-1950) (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susţinând că statul trebuie să intervină pentru îmbunătăţirea corpului său social prin măsuri eugenice, eugeniştii credeau într-un ţel nobil, şi anume crearea unei naţiuni puternice şi sănătoase. Astfel, ei nu erau preocupaţi doar de salvarea individului de anomia modernităţii, ci se angajau şi în efortul de a salva naţiunea, de a-i asigura un destin istoric pe măsură.

Marius Turda în Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa (1870-1950) (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia mea a fost de a situa eugenismul în cadrul relaţiei autentice şi simbiotice pe care a avut-o cu propriul său obiect de studiu: societatea umană, în contextul său istoric... Eugenismul a fost adesea asociat cu Holocaustul. Totuşi, eugeniştii au încercat să-şi adapteze teoriile situaţiei postbelice. Ei au susţinut că eugenismul era o teorie a îmbunătăţirii omului, dublată de o filozofie a regenerării sociale şi biologice.

Marius Turda în Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa (1870-1950) (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să demonstrez că eugenismul nu trebuie tratat ca un episod ruşinos al istoriei ştiinţelor biologice şi medicale şi nu ar trebui izolat de contextul său social, politic şi naţional, ca o deviaţie de la normă care a dus în cele din urmă la măsurile genocidale ale regimului nazist, ci ca pe o parte integrantă a modernităţii europene, în care statul şi individul s-au îmbarcat într-o aventură fără precedent pentru reînnoirea comunităţii naţionale.

Marius Turda în Eugenism şi modernitate. Naţiune, rasă şi biopolitică în Europa (1870-1950) (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tendinţa de a-i defini pe români ca fiind ceilalţi a fost dureroasă pentru mulţi tineri din România care au plecat în ţările Europei de Vest. Putem să-l numim un proces de geografie simbolică, aşa cum sugera Sorin Antohi, sau un proces de restructurare a imaginii despre sine a Occidentului, cum spunea Maria Todorova. Este clar însă că acest proces istoric a marcat în mod real, nu doar simbolic... Însă, experienţa de a te fi născut şi crescut în România a fost şi a putut fi folosită şi într-un mod pozitiv.

Marius Turda în articol (21 iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am să uit niciodată prima dată când am ajuns la Oxford, venind de la aeroportul Heathrow. Şi acum, de fiecare dată când merg cu maşina de la Londra, îmi vine în minte aceea zi de septembrie, o zi de toamnă minunată, în anul 2000. De la staţia de autobuz am mers direct la colegiul Oriel, care este unul foarte vechi. A fost fondat în 1326 de regele Edward al II-lea. Tot cam pe atunci - o dată exactă nu avem - voievodul român Dragoş din Maramureş a trecut munţii în viitoarea Moldova. Am stat la colegiul Oriel până am terminat doctoratul. În corpul profesoral, la departamentul de istorie, am intrat în 2006, când am început să organizez un seminar despre Europa Centrală şi de Est.

Marius Turda în articol (21 iunie 2016)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!