Marte şi flori

Sunt fericit

Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste şi amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.

Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiţi.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre nişte regi bine veniţi.

Sunt fericit când admir floarea,
Care înfloreşte la geamul meu
Şi când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.

Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Şi scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e şi întregul Univers.

poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marte despre Venus

ce ironie... tu de pe Venus, eu de pe Marte
şi totuşi azi sunt nevoit să vin de departe
să-ţi ofer flori de 8 al lui Marte
de ce nu există şi un 9 al lui Venus?
să mă cauţi cu bomboane şi să vezi că nu-s
nici pe jos nici pe sus ci pe undeva prin zodia Uranus
să-mi zici: "la mulţi ani din partea tuturor femeilor
de pe planeta cochetelor şi mult drăgăstoaselor"
apoi să mă pupaţi dulce, dulce, frumoaselor...
ah, flori la ea la ele şi la tine
neolatine, nelatine
lalele olandeze, trandafiri japonezi, glicine
industrie horticolă înfloritoare
pentru doamne domniţe şi domnişoare...
de atâta parfum şi aromă de lămâiţă
cred c-am să mă-mbăt criţă,
hai mai cheamă înc-o leliţă
s-o fericesc şi pe ea
cu o floare de nu mă uita
şi apoi gata tot anul vei face tu naveta

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Pământului

Nu vreau cadouri mari de ziua mea,
Felicitări sau rugăciuni sau torturi,
În schimb, vă spun cinstit că mi-ar plăcea
Să vă întoarceţi repede la corturi!

Să nu mai scormoniţi aşa prin mine,
Spre-a face combinaţii otrăvite,
Să nu-mi tăiaţi pădurile virgine,
Să nu distrugeţi gâze, flori şi vite,

Să nu îmi umpleţi apa de gunoaie,
Să nu topiţi gheţarii – mi-s plămânii -
Să nu iscaţi conflicte şi războaie,
Cu bombe hotărându-vă stăpânii!

Puteţi s-aveţi un Rai aici, pe mine,
Aveţi de apă şi de aer parte,
Iar dacă asta nu vă mai convine,
Căraţi-vă pe Venus sau pe Marte!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut magnolii înfloriţi noaptea, iubite

Am văzut magnolii înfloriţi noaptea
Într-o splendoare cosmică, iubite
Ca o mireasmă, trupul de lună-mi miroase
A rouă brumată de la florile de magnolii frumoase.
Va veni pesemne primăvara-nnoită
Şi va imigra în sufletul meu târziu
Intrată pe uşa sângelui arămiu
Ca un poem de demult uitat
Strigându-te-n şoaptă şi ecou
Pe tine, îndrăgostitul la nesfârşit,
Va veni pesemne primăvara din nou
Ca o respiraţie domolindu-se-n somn,
Şerpoaică cu solzi verzi şi mărgele
Înmulţindu-se magic, va veni cu ielele
Într-un dans frenetic cu repetiţii erotice.
Miezurile de noapte fac dragoste
Dând la o parte perdeaua cu franjuri
A ploii intâmplate prima dată, în marte,
Noi stăm la geam – copii visători
Îmbătaţi de noroc şi dragoste

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura carte

Cu flori, hârtii şi fără intrigi
În lumea ta am apărut,
Tu te uitai doar înainte
Iar eu apusul l-am pierdut...
Cărţile vechi au numai praf,
Iubiri prea moarte şi stinghere,
Îl caut pe Dumnezeu sub raft
E vineri azi,
Mai vrei eclere?
În faţa mea am numai aripi
De ciori, furnici şi avioane.
Dar uite, numai eu visez
Tu te-ai ascuns printre baloane.
Cu aer cald eu te aştept
Să îmi arăţi drumul spre Marte
Şi dacă avem acelaşi gând,
Tu o să fii singura carte!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Dintr-un mugur
mi-a crescut pe suflet o floare
unde sunt şi în ce stare?
mi-a crescut... suntem

inima-mi bate
in gânduri se spun cuvinte
pe buze un tremur le zbate
e-un tremur de şoapte,
în ochi sclipirea-i fierbinte
e-un suflet scâncind în noapte

e-un suflet ce se clatină în noapte
scâncind sub grea povară, în vremuri de ocară

dar nu e singur,
de izvorul vieţii îl (mai) leagă
o floare ce-i crescu, dintr-un mugur,
în inimioară şi se uită la ea şi-n astă seară
căci îi vorbeşte-n fiecare seară...

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Puiu Bobu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea celor drepţi

(lui Mihai Eminescu
lui Nichita Stănescu
lui Traian T. Coşovei)

mă entuziasmez în lumea bravilor poeţi
sunt creatori de litere unite în cuvânt
vorbele lor răsună trec şi prin pereţi
ca să se întâlnească pe aripi de vânt.

idei şi principii fac viaţa superbă
poeţii cutezanţei vânează fantezii
mulţi au murit, florile plâng în jerbă
dar au lăsat în urmă rafturi de poezii.

vibrante personaje nu se tem de moarte
i-au compus şi imnuri cântate de rapsozi
faima şi strălucirea îi poartă departe
în zări aristocrate sunt ultimii lorzi.

în lumea cealaltă ne-om întâlni pe Marte

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de Dragobete

Într-un colţ de rai se pare,
spun poveştile din buni,
Dragostea zbura ferice
şi făcea prin cer minuni.

Ba se cobora adesea
şi aice, pe pământ.
şi-aducea în cele inimi
numa-nfiorări şi cânt.

Şi toţi îi simţeau puterea
ei de floare fermecată
şi-o păstrau aprinsă veşnic
ca lumin-adevărată.

Era totul doar simţire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Iacob (2009)
Adăugat de Ariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampioane

aceeaşi fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îţi caută
cravată cu dungi verticale şi rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărţit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme şi aş fi înghiţit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă

acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război şi de mările roşii negre sau moarte sau de ani de război de cactuşi de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin şi încercam să mă obişnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere

anii trecuţi ziceam că ne sunt poveri anii ca nişte lampioane ce se înalţă triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu şenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopţii înfipţi în pământ care cresc şi descresc

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă în codru

Ce mai chiu şi chef prin ramuri
Se-ncinsese-atunci!
Numai fraţi, şi veri, şi neamuri
De-ar fi fost umpleau o ţară!
Dar aşa, că s-adunară
Şi străini din lunci!

De mă-ntrebi, eu nu ştiu bine,
Alţii poate ştiu —
Ce să-ntrebi calici ca mine!
Ştiu că lumea dintr-o dată,
S-a trezit că-i adunată
Şi c-o duce-n chiu.

Că-ntr-o zi, purtând în mână
Un colac ş-un băţ,
Prepeliţa cea bătrână
S-a pornit şi-n deal şi-n vale,
Şi chema-ntâlnind pe cale
Lumea la ospăţ.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saturn monumental

Glasul tău ce mă priveşte nostalgic mă alungă într-un cuib de vrăbii
şi îngrijorat parcă vorbeşte singur într-o mulţime de copaci...
El se plimbă cu două reviste în mână, undeva, printr-un material pictat al cartierului tăcut dintr-un pas înalt, etern...
Iar eu,
în toată mulţimea asta de copaci te privesc şi n-am curajul să-ţi vorbesc...

Într-un monumental abstract şi rotunjit la colţ te iubesc atât de imposibil,
atât de monumental,
iar tu, neştiind numele meu
îmi respingi fiecare rimă în vers alb...

Hai să ne ţinem de mână şi să fugim amândoi într-o primăvară anterioară...
Ştiu că ai iubită şi mă rup în două săptămânile ei,
dar promit că n-am să postez nimic pe instagram şi nici pe marte, să nu ştie nimeni nimic de noi...

Ar fi ciudat, probabil nu i-aş spune mamei, nu m-ar crede atât de detaşată de pământ...
Aş pleca pur şi simplu...
Mi-aş lua un rucsac de camping şi aş pune acolo două, trei vise încurcate în culori acrilice...
Mă gândeam să luăm maşina ta, dar cred că mai romantică e o rulotă albă, ruginită...
Să fugim pe altă planetă cu ea!

[...] Citeşte tot

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţilor, din drag!

Când ochiul ţi-a desţelenit o stea ce-n vis l-a cucerit
Şi de minune-ademenit, cu aşteptări nu te-ai hrănit,
Ci-ai săgetat spre mare zbor cu îngerul tău păzitor,
Ce-a luminat al tău picior spre vâna proaspăt' de izvor,
Când cuiele de vers au mers în mâini şi suflet pân la stres,
Ca pe o muchie de stea să poţi clădi nou Univers,
E crucea ta!

Să urci pe cruce bucuros, o piedică să nu te-nchine,
Să nu te temi de dus-întors, nu pierde timpul în suspine,
De trandafirul n-a-mpietrit, de sânul alb când s-a lipit,
Să nu te miri şi spinului fii mulţumit, la floare c-a trudit.
Nu te da grijilor ca nadă, căci alergări aripi înnodă,
Să ştii că viaţa-i baricadă, dar lupta face vii să ardă
Visările din noi!

Să cauţi peste tot sublimul şi să-i înghiţi cu poftă vinul,
Chiar dacă se împlântă spinul, să-ţi picure în vin pelinul,
Înăbuşindu-ţi căutarea, storcând de rouă deşteptarea,
Topindu-i ochiului mirarea, îmbătrânindu-ţi aşteptarea,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!