Citate despre Marte și iubire
citate despre Marte și iubire (inclusiv în versuri).
Narcis s-a îndrăgostit de sine privindu-și chipul într-un râu, Marte - într-o baltă de sânge.
aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Sunt fericit
Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste și amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.
Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiți.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre niște regi bine veniți.
Sunt fericit când admir floarea,
Care înflorește la geamul meu
Și când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.
Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Și scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e și întregul Univers.
poezie de Vladimir Potlog (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de Dragobete
Într-un colț de rai se pare,
spun poveștile din buni,
Dragostea zbura ferice
și făcea prin cer minuni.
Ba se cobora adesea
și aice, pe pământ.
și-aducea în cele inimi
numa-nfiorări și cânt.
Și toți îi simțeau puterea
ei de floare fermecată
și-o păstrau aprinsă veșnic
ca lumin-adevărată.
Era totul doar simțire
cu izvor în zbor de îngeri,
oamenii trăiau ferice
fără lacrimi, fără frângeri.
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob (2009)
Adăugat de Ariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Da' calu'?
Iubita mea, hai să fugim departe,
pe Lună sau, de vrei, te duc pe Marte,
căci nu mai pot, nu vreau să mai amân...
Da' calu', o avea, pe-acolo, fân?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce-i dragostea?
Ce-i dragostea? Socot
Că e un ghiont, un ghimpe,-o-înțepătură
Ceva plăcut, plăcut de tot;
E foc încins, e o arsură,
O flacără ce intră-n or'ce crăpătură;
Și după cum îmi șoptește mintea, care multe face și desface,
Dragostea-n ochii doamnelor ogeac își face,
De unde cu priviri tăioase ca săgeata
Cu mii de găuri ne-înflorește inimioara, biata;
Cum toți recunosc, din palate până la cea mai mică stână
Dragostea este-o atotputernică și aprigă stăpână;
Iar când încalecă-armăsari atât de mari
(Cu Venus doarme-n pat de nouri dalbi)
Să te mai miri că-i o zeiță pe care nici cerurile n-o încap,
De vreme ce cu Marte și-a făcut de cap?
poezie de George Peele, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Marte și iubire, dar cu o relevanță mică.
Morarul
Melodiile, cupele pline,
Orele zilei, ritmate-n poeme
M-au gonit și pe mine
Pentru o vreme.
Am găsit moara deschisă în sat,
Adică la marginea satului, scundă,
Moara cu glas răgușit și cântat
În scrâșnet de piatră și plânset de undă.
Plutea înăuntru o spuză amară
Și-afară, la geam, luceau dulce caisele.
Mulți oameni își mai macină-n moară
Grâul și visele!
Morarul era un bătrân filosof,
Știa ce-i în țară și ce-i mai departe,
În Lună sau Marte,
Și nu cugeta la moarte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut magnolii înfloriți noaptea, iubite
Am văzut magnolii înfloriți noaptea
Într-o splendoare cosmică, iubite
Ca o mireasmă, trupul de lună-mi miroase
A rouă brumată de la florile de magnolii frumoase.
Va veni pesemne primăvara-nnoită
Și va imigra în sufletul meu târziu
Intrată pe ușa sângelui arămiu
Ca un poem de demult uitat
Strigându-te-n șoaptă și ecou
Pe tine, îndrăgostitul la nesfârșit,
Va veni pesemne primăvara din nou
Ca o respirație domolindu-se-n somn,
Șerpoaică cu solzi verzi și mărgele
Înmulțindu-se magic, va veni cu ielele
Într-un dans frenetic cu repetiții erotice.
Miezurile de noapte fac dragoste
Dând la o parte perdeaua cu franjuri
A ploii intâmplate prima dată, în marte,
Noi stăm la geam copii visători
Îmbătați de noroc și dragoste
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura carte
Cu flori, hârtii și fără intrigi
În lumea ta am apărut,
Tu te uitai doar înainte
Iar eu apusul l-am pierdut...
Cărțile vechi au numai praf,
Iubiri prea moarte și stinghere,
Îl caut pe Dumnezeu sub raft
E vineri azi,
Mai vrei eclere?
În fața mea am numai aripi
De ciori, furnici și avioane.
Dar uite, numai eu visez
Tu te-ai ascuns printre baloane.
Cu aer cald eu te aștept
Să îmi arăți drumul spre Marte
Și dacă avem același gând,
Tu o să fii singura carte!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare
Florile-au înghețat pe lacul alb,
Nuferii-s sub stele de zăpadă,
Murmură sculpturi în bradul galb
Visătoare urcă-n escapadă.
Iar pe înălțimi, munții, cât veacul,
Lunecând privirea, stele-și lasă
Plete peste stânci, de-a berbeleacul,
Să ne fie iarna-n rai crăiasă.
Ard în cer adânci flăcări de stih,
Laurii-i cuprind în cânt, departe,
Înghețate-n în versuri de distih
Lumi ce se iubesc veșnic pe marte.
Ninge-n vers, desculț, un monostih,
Ninge cu simțiri ce nu au moarte!
sonet de Aurel Petre (17 ianuarie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lampioane
aceeași fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îți caută
cravată cu dungi verticale și rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărțit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme și aș fi înghițit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă
acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război și de mările roșii negre sau moarte sau de ani de război de cactuși de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin și încercam să mă obișnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere
anii trecuți ziceam că ne sunt poveri anii ca niște lampioane ce se înalță triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu șenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopții înfipți în pământ care cresc și descresc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Saturn monumental
Glasul tău ce mă privește nostalgic mă alungă într-un cuib de vrăbii
și îngrijorat parcă vorbește singur într-o mulțime de copaci...
El se plimbă cu două reviste în mână, undeva, printr-un material pictat al cartierului tăcut dintr-un pas înalt, etern...
Iar eu,
în toată mulțimea asta de copaci te privesc și n-am curajul să-ți vorbesc...
Într-un monumental abstract și rotunjit la colț te iubesc atât de imposibil,
atât de monumental,
iar tu, neștiind numele meu
îmi respingi fiecare rimă în vers alb...
Hai să ne ținem de mână și să fugim amândoi într-o primăvară anterioară...
Știu că ai iubită și mă rup în două săptămânile ei,
dar promit că n-am să postez nimic pe instagram și nici pe marte, să nu știe nimeni nimic de noi...
Ar fi ciudat, probabil nu i-aș spune mamei, nu m-ar crede atât de detașată de pământ...
Aș pleca pur și simplu...
Mi-aș lua un rucsac de camping și aș pune acolo două, trei vise încurcate în culori acrilice...
Mă gândeam să luăm mașina ta, dar cred că mai romantică e o rulotă albă, ruginită...
Să fugim pe altă planetă cu ea!
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar aparent
Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îți spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Același trai, cu ambalaj mai bun.
Mai inventăm câte un tip de rană
Și parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.
Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Plutește arogant pe el, un pet.
Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greșeli mai vechi, aceleași șoapte,
Ce-au amăgit părinții-n al lor timp.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Pădure (22 decembrie 2018)
Adăugat de Padure Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul VIII
Crezu pământul, într-a sa perire,
c-ar da,-ntr-al treilea ciclu rotitoare,
frumoasa Chipris patimă-n iubire;
deci nu numai ei singură onoare
i-au dat cu vot și jertfe sfinte-acei
antici păgâni în vechea lor eroare,
ci-aveau pe Dio și Cupido zei,
ca mamă ea, iar el ca fiu, pe care
ziceau că-l poartă Dido-n poala ei.
Deci ea, ce-mi da-nceput aci-n cântare,
dă nume stelei cea cu drag privită
de soare, și-apunând și când răsare.
Ci-a mea suire-n ea nu-mi fu simțită,
dar sigur fui că sunt suit, firește,
văzând pe doamna mult mai înflorită.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filă nescrisă
Dă, Lună, cortina de stele-ntr-o parte,
Luceafăru-ți murmur-un cântec de dor!
Îl prinde de mână, v-ascundeți pe Marte,
Să freamăte cerul pitit dup-un nor!
Mi-aprind lumânarea să-mi pâlpâie-n noapte,
Căci vise furișe mi-aleargă-n pridvor,
Un vers de iubire-l încui într-o carte
Să doarmă în pace un somn mai ușor.
Mă-nvăluie gânduri cu "dacă" și "poate",
O poftă de ducă m-apasă-n picior
Să-mi pun, cu dorinț-o desagă în spate,
Că drumul spre tine mă cheamă de zor,
Iar inima friptă-n cuptor mi se zbate
Cu voce pierdută cerând "ajutor",
Mi-s martore luna și stelele toate
Că-s gata, la tine în brațe să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marte
Visul tău ți l-ai format în piatră,
Greoi parcurs prin lumea noastră mică
Te preferam în jocul tău de seară
Robită-n gândurile sorții
Și-n fiecare noapte, mă prefăceam în vise.
Te alintam de sus, din alte lumi
Să iți revii din ziua de năpastă
Tu singură te linișteai, în cursul apei lângă casă.
Am renegat furtunile acide
Ce se lăsau în Univers
Și te-am privit cum desenai în praful roșu,
Poteci în forme rotunjite
De inimi reci ce le-ai primit
În zeci de vieți nedreptățite.
Un Marte zgomotos prin munți
Dar mort în sunetele sale,
Te lasă-acum în raza mea
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XVI
O, tu sărman-a sângelui noblețe,
de faci pe om înfumurat să fie
aici unde iubim în două fețe,
tu n-ai de-acum să-mi pari o nebunie,
căci și-unde-s moarte-a poftelor răscoale,
eu zic în cer, tu mi-ai stârnit mândrie!
Ce-i drept, ești strai cu tot mai scurte poale,
cui, zilnic nou postav dacă nu-i pui,
cu timpul el te las-un coate-goale.
Cu "Voi...", ce-ntâi fu-n Roma-n uz, dar cui
poporul Romei nu-i mai face parte
de-acel respect, cu "Voi..." deci începui;
de-aceea doamna, stând puțin deoparte,
zâmbi ca fata ce tuși la primul
Ginevrei greș, cum ni se spune-n carte;
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-ți lumea ta ferice
Lasă-ți lumea ta ferice
Ce-ți răscoală amintirea,
În cazarma de la cruce
Și redă-mi din nou iubirea.
Vin-cu mine, rătăcește
Pe aleea de la moară,
Până luna asfințește
Să te am, a mea comoară.
Să zburăm în sus, spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Vom fi singuri printre ele
In vâltorile iubirii.
Părul să ți se desprindă
În șuvițe argintie,
Apoi dorul te cuprindă
Să te dărui numai mie.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Marte și iubire, adresa este: