Citate despre Marte și viață
citate despre Marte și viață (inclusiv în versuri).
Nu știm cum să trăim împreună pe Pământ, cum naiba vom putea trăi atunci împreună pe Marte?
citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am auzit de niciun deces pe Marte. Se trăiește bine.
aforism de Cristinel Mortici (30 septembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vor fi oamenii la fel de deștepți pentru a face ca viața să apară pe Marte, așa cum sunt acum, când o fac să dispară de pe Pământ?
citat din Paul Carvel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce a descoperit că există viață în România, președintele SUA și-a propus să descopere viață și pe Marte.
aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă omenirea nu va debarca pe Marte în timpul vieții mele, aș fi foarte dezamăgit.
citat din Elon Musk (2013)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rog să nu eliminați citatul. E original. L-am plasat în română, înlocuind verbul a ateriza cu a debarca (land = [...] | Citește tot comentariul
Sonetul 55
Cavouri princiare, marmorate,
Nu vor dura cât versurile mele,
Dar tu vei străluci în ele toate
Când piatra va crăpa în vremuri grele.
Războaie vor surpa statui o mie
Și ziduri vor cunoaște prăbușirea,
Dar Marte sau vreun foc din bătălie
Nu vor putea să-ți șteargă amintirea.
Tu vei călca și moartea și vrăjmașii,
Iar măreția ta nu va apune
Vor ști de tine-n veacuri toți urmașii,
Ce lumea, încet-încet, o vor răpune.
Dar pân' la judecata ce-osândește
Trăiești și-n vers și-n ochiul ce iubește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna și Marte sunt cei mai potriviți candidați pentru viață în sistemul solar; ce există dincolo de sistemul nostru solar nu putem decât să ghicim.
citat din Walter Lang
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echipajul
viața de pe
marte trebuie să re
cunoașteți: se
exprimă mult
prea sacadat, sa-ca-dat - de
ce
au trimis acest echipaj în furtuni
să sufere toate
aceste mutații? acest
praf
și
pulb
ere
total diferite
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă fascinează mâinile mele
mâinile care au mângâiat,
au alinat dureri,
și au crescut vlăstare-copii.
Cu drag au muncit mâinile mele.
Privesc palma stângă,
cu atenție o privesc,
de emisfera dreaptă este legată
și seamănă
cu frunza de viță-de-vie palmată.
Ca pe o hartă, în palmă,
sunt încrustate linii și munți:
linia vieții, a inimii, a capului și a norocului;
munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi
muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii...
Brațul meu cu palma-frunză
prins de-un arbore crește-
arborele neamului,
iar dincolo de arbore
cresc rădăcini...
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la Marte și viață, dar cu o relevanță mică.
Indiferent de existența vieții pe Venus ori Marte, tu continuă aici, pe Terra, să înveți carte, să pui bani deoparte, să investești timp, energie în variate meșteșuguri, arte: iată obiceiurile cu arome de tarte care te pot duce inimaginabil de departe, dacă deții ale rugăciunilor pașapoarte!
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul gunoaielor
este aici, pe pământul natal
toate au fost a
duse cu acte din toată lumea
și noi găsim atâta frumusețe
ascunsă-n deșeuri
încât nu reușim să ne debarasăm
de gunoiul de fiecare zi
fără gunoaie nu poți trăi
unele sunt toxice cum e firesc
colorează verdele naturii ne
maturizate în dizolvarea
gunoiului industrial sau menajer
te simți abandonat pe ultima
grămadă care pare un arbust
putred de viața ce roade
câteva circuite integrate în absolut
nici viermii nu mai supraviețuiesc
au fost mâncați de șobolanii cenușii
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pământ
Pe acest Pământ al nostru
Rotitor și material
Ceva, fără îndoială,
E greșit fundamental.
E prea multă răutate
Oamenii sunt învrăjbiți
Nu mai știu ce e virtutea,
Sunt rebeli și ipocriți.
Dacă am pleca pe Marte
Sau pe Venus ori pe Lună
Oare am putea să facem
O lume cu mult mai bună?
Sau ar fi mai indicat
Să sărim ca o gazelă
Printr-o gaură de vierme
Într-o lume paralelă?
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (21 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viermii
preț de o secundă imundă în noaptea
foarte lată bulgară
nu pot explica prea bine de ce
am crezut că marte aproximativ murdară
vizibilă pe cer în timpul eclipsei
deasupra fermei de midii de la cap kaliacra
nu e planetă: este o undă
și este
planeta marte pe roșu vreun flux putrezit
de viață pierdut
printre furtuni și nisipuri atemporale
totuși o undă prea prost propagată această
planetă care a stat
pe cerul nostru cu nonșalanță
preț plătind numai noi, ex
tremofilii viermi tremurând
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea celor drepți
(lui Mihai Eminescu
lui Nichita Stănescu
lui Traian T. Coșovei)
mă entuziasmez în lumea bravilor poeți
sunt creatori de litere unite în cuvânt
vorbele lor răsună trec și prin pereți
ca să se întâlnească pe aripi de vânt.
idei și principii fac viața superbă
poeții cutezanței vânează fantezii
mulți au murit, florile plâng în jerbă
dar au lăsat în urmă rafturi de poezii.
vibrante personaje nu se tem de moarte
i-au compus și imnuri cântate de rapsozi
faima și strălucirea îi poartă departe
în zări aristocrate sunt ultimii lorzi.
în lumea cealaltă ne-om întâlni pe Marte
[...] Citește tot
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purple thought
mă trezesc cu visul agățat în realitate
mă întorc în contemplație
acolo totul era haotic, carnal și extravagant
tu nu purtai timpul pe umeri
așa cum eu nu mă purtam cum se cuvine
erai așa cum eu știam că suntem
îmbrățișați și noi "amân-goi "
miroseai a mosc și a dulceață de afine crude
saxofonul spărgea clima umedă de afară
mă întindeam lângă tine
la fel cum se întinde ploaia pe asflat
eram unul și nulă era scânteia dintre noi
când aburi mov plecau spre lume
picurai în mine viața de pe Marte
Rapsodie
era firesc de nebunesc să aburim
clima asta purpurie
din realitatea agățată-n visul meu
cu tine, beyond the time
......
[...] Citește tot
poezie de Andreea Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepoților, din drag!
Când ochiul ți-a desțelenit o stea ce-n vis l-a cucerit
Și de minune-ademenit, cu așteptări nu te-ai hrănit,
Ci-ai săgetat spre mare zbor cu îngerul tău păzitor,
Ce-a luminat al tău picior spre vâna proaspăt' de izvor,
Când cuiele de vers au mers în mâini și suflet pân la stres,
Ca pe o muchie de stea să poți clădi nou Univers,
E crucea ta!
Să urci pe cruce bucuros, o piedică să nu te-nchine,
Să nu te temi de dus-întors, nu pierde timpul în suspine,
De trandafirul n-a-mpietrit, de sânul alb când s-a lipit,
Să nu te miri și spinului fii mulțumit, la floare c-a trudit.
Nu te da grijilor ca nadă, căci alergări aripi înnodă,
Să știi că viața-i baricadă, dar lupta face vii să ardă
Visările din noi!
Să cauți peste tot sublimul și să-i înghiți cu poftă vinul,
Chiar dacă se împlântă spinul, să-ți picure în vin pelinul,
Înăbușindu-ți căutarea, storcând de rouă deșteptarea,
Topindu-i ochiului mirarea, îmbătrânindu-ți așteptarea,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E natural ca odată cu bătrânețea să vină moartea? Da, e foarte natural. Pe măsură ce cașcavalul, roșiile și bulionul, mai exact corpul îmbătrânește, devine teribil de evident că această închisoare plină de boli, este mult prea strâmtă pentru Spirit și el dorește să se elibereze prin moarte de ea. Prin ceea ce fals mintea, datorită fricii de extincție, numește moarte, pentru Spirit e cea mai mare descătușare și întoarcerea la starea non-duală originară dinaintea închisorii corporale, fals numită de minte, "nașterea mea"! Înțelegi acum, de ce spun că de fapt "Tu nu ai fost născut vreodată!", doar mintea visează o astfel de iluzie, exact ca într-un vis, în care visezi că te naști pe Marte trăiești 6000 de ani și mori. Și în visul tău, exact ca acum, tu nu te îndoiești de asta! Ce simplu și clar devine totul în prezența ta! E natural ca în Prezența Libertății, Libertatea să fie atât de simplă și de o frumusețe nepieritoare!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii minții
Pomul din grădină acum e nins
Masa e goală zăpada s a prins
Pe bancă nimeni n a mai stat
Usa casei deschisă am lăsat
Geamul este închis demult
Nu stiu câtă vreme a trecut
Vântul bate tare pare a pustiu
N am să te astept este târziu
Tu îmi spui să nu gresesc
Zăpadă vreau sa mă topesc
Stiu trebuie să îmbătrînesc
Amintiri mă ajută să traiesc
Departe toți avem o moarte
Te găsesc te caut pe marte
In zori târzii în norul zdrobit
Rază timidă de soare s a ivit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din fiecare zori de zi
Cred încă în marea iubire, chiar și atunci
Când plopii sunt grăbiți să-și scuture podoaba
Mai cred în sufletul tău curat ce mă atinge în fiecare dimineață Pe genele umede de sărutările tale
Cred în lumea mea frumoasă
Unde cântă păsările în stil macedonean
Și noi ne sărutăm adesea sub clar de lună
În strigătul pădurii ne confundăm cu timpul
Și ne luptăm să credem în lungi călătorii pe Marte
Suntem altare fine ale unui suflet prea deschis
Sau poate vom ajunge flori în mâna stânga a unei mirese triste
Uitate-n pridvorul casei fumegând
Geamul odăii este atât de aburit și noi ne prindem mâna
Și ne atingem fața cu ochii umeziți
Afară-i ger și casa-i primitoare
Noi ne sărutăm aievea
Luminile se-aprind întâia oară
Cum se aprind călcâiele de ale dragostei văpăi
Suntem atât de singuri... în frumoasa noastră dragoste
Căci vom erupe sigur ca un vulcan
Ce stinge cu iubire văpaia tinereții și strigă cu putere
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin și soartă
Ziua în care mi s-a scris destinul era înnorată,
Universul avea o vibrație de armonie sincopată,
Ursa Mică tăinuia cu Marte un trigon,
iar eu mă născusem să fiu doar Epigon.
Un bumerang cosmic mi s-a înfipt adânc în spate,
ca să port durerea pe drumul scris de Carte,
misterele Universului sălășuiau în străfunduri neștiute,
care se îndepărtau ușor nevăzute.
Tatuate în suflet, iubiri și regrete meschine
mă purtau pe cărări și poteci de neghine,
șoaptele sufletului fugar mă amăgeau,
iar vampirii lumii mele, de vlagă, mă sugeau.
Energiile furtunilor erau apocaliptice,
iar eu înaintam în căutări eliptice,
Orion și-a prins în centură o stea,
dar destinul o îndepărta să nu fie a mea.
Înfometat de mine, cel de mâine,
am înfipt mâinile în mărăcini ca într-un colț de pâine
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Marte și viață, adresa este: