Matei Vişniec despre timp

Nunţile, botezurile, înmormântările, hramurile, sărbătorile religioase(Paştele şi Crăciunul), ritualurile de Anul Nou... au fost pentru mine tot atâtea întâlniri cu miracolul.

Matei Vişniec în Caragiale e de vină (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţe pentru o tăcere perfectă

În sala de aşteptare e linişte o
monedă se rostogoleşte pe ciment

păianjenul pândeşte din difuzorul
gării haina plină de pete atârnă
singură în cuier

trenul opreşte un singur minut
călătorul nebun se apropie de mine
şi mă fotografiază plângând

câinele gol
dă târcoale mărului gol

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie electorală

Domnule senator
grupul nostru de ziarişti
ţine să vă felicite călduros
pentru succesul pe care l-aţi avut
în campania electorală
şi vă roagă să-i acordaţi
câteva minute
mai întâi ne-ar interesa să ştim
ce este materia
şi câte forme de existenţă are
apoi am dori să cunoaştem
care este raportul dintre spirit şi corp
şi dacă infinitul
poate fi intuit în natură
iar la sfârşit dacă puteţi
spuneţi-ne câteva cuvinte
despre frunza de vişin

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi călduroasă de toamnă

Într-o zi călduroasă de toamnă
când nimeni nu se mai aştepta
soarele a explodat dintr-o dată
s-a risipit în spaţiu
s-a pulverizat
noi, pământenii, mai aveam câteva secunde
de trăit

să ne rugăm, au strigat unii
să-l omorâm pe înţeleptul oraşului
au strigat alţii

câţiva şi-au umplut în grabă paharele cu alcool
cei mai mulţi şi-au aprins cîte o ţigară
ucigaşul şi-a scos bisturiul
şi l-a înfipt în uşă
un şofer de taxi lovea înnebunit cu picioarele
în portiera maşinii

uite că s-a întâmplat, murmura cineva

[...] Citeşte tot

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lună ianuarie (când împlinesc 58 de ani) mi se pare realmente că primesc un mare cadou din partea tinerilor când mă "descoperă" sau când se regăsesc în piesele mele.

Matei Vişniec în Ziarul "Adevărul" (ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetină

La un moment aproape seral de pe strada Paris,
la tehnicianul dentar, domnişoara Milena ar fi declanşat,
fără să ştie, emoţiuni vii, efuziuni şi suspine unui conviv.
Fostul ei profesor de geografie, d-l Sepi Topez, învăţat cu marile spaţii deveni pătimaş, o dansă până-n zori şi,
de bună seamă, dacă nu ar fi fost zidul camerei, dumnealui
ar fi trecut cu ea în braţe Carpaţii.
În vremea aceasta, mai sus-numita, fără să bănuiască nimic,
îi povestea cum, în urmă cu 7-8 ani, îl copiase la teză şi la
un extemporal despre podişuri celebre în lume.
"Pot să jur
că nu vă pasă de lume", zise partenerul într-o pauză infimă,
ocrotindu-i umărul de o floare haină ce se strecurase în acea
dioramă, lipindu-se de mânerul ferestrei de-alamă, apoi, spun martorii, retrase tânăra ei făptură de la primejdia acelor
asfinţituri de lună ce întârzie iarna până la şase:
Adevărul că îmbătrânim mai încet decât merele verzi
ar trebui scris cu litere luminoase.

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

[...] Citeşte tot

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura nu poate fi niciodată denunţare directă. Denunţarea directă o fac ziariştii, politicienii, istoricii, cei care au suferit şi care scriu mărturii. Literatura, atunci când denunţă în mod direct, devine didactică. Literatura trebuie să abordeze într-un alt mod durerile istoriei. E nevoie de o situaţie dramatică interesantă, comică şi aberantă, în acelaşi timp, care să provoace în spectatori senzaţia de explozie, care să-şi spună că nimic mai absurd nu se poate concepe.

citat din Matei Vişniec
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!