Meşterul Manole şi timp

Meşterul Manole: Ano, pe tine te presează piatra, iar pe mine timpul!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa trecerii nemiloase a timpului îmi vine şi mie să exclam precum Meşterul Manole: "Dă, Doamne, un vânt!"...

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată la Balada Meşterului Manole

Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărţit
Frunza din privire ţi-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit

Şi de-atunci iubito singura icoană
Care mă ţinteşte când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus

Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca şi Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca şi Dumnezeul care ne-a făcut
Ca şi Dumnezeul care ne-a zidit

poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care iubeşte cu tot sufletul ei, nu va mai putea lua niciodată neştirbit înapoi din ce-a dăruit... şi nu mă refer la cantitate şi nici măcar la calitate. Pentru că o femeie dăruieşte fiinţa sa cu tot cu respiraţia timpului, arzând atunci când va întalni căminul perfect. Ana lui Manole este...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralelism liric

dacă aş fi fost meşterul Manole
m-aş fi zidit pe mine însumi
aş fi renunţat la sufletul meu greu şi dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinţei
pentru femeie
şi artă

dacă aş fi fost Cristofor Columb
nu aş fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu şi ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu

dacă aş fi fost Napoleon Bonaparte
m-aş fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
şi nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minţi

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care trag tare de ei, investesc în educaţia lor, muncesc din greu dar sunt asemenea legendarului Sisif – după ce rostogolesc bolovanul până în vârful muntelui, acesta se rostogoleşte înapoi şi în ziua următoare munca începe de la zero. Ca şi meşterul Manole — ceea ce construieşte ziua, se dărâmă noaptea. Dacă nu simţi tragere de inimă pentru ceea ce faci, dacă nu simţi pasiune, dacă nu experimentezi starea de flux atunci când faci activitatea principală — stare care face să pierzi noţiunea timpului — atunci ai toate şansele să fii o persoană perseverentă însă pe un drum greşit. Şi oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, întoarce-te. Să faci acelaşi lucru şi să speri alte rezultate este nebunie. Aşadar, oamenii care nu şi-au descoperit pasiunea, talentele, vocaţia, care nu au "de ce-ul" foarte clar stabilit, vor afla în curând că merg prin viaţă cu pietre de moară atârnate la gât. O viaţă fără sens ne distruge, oricât de harnici şi perseverenţi am fi. Înainte să investeşti ani din viaţa ta într-un domeniu, activitate sau afacere, asigură-te că ai un sâmbure de pasiune şi spirit pentru lucrul căruia îi vei dedica o mare parte din viaţa ta. Formula succesului: DDV – descoperă, dezvoltă, valorifică.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!