Citate despre Mexic și moarte
citate despre Mexic și moarte (inclusiv în versuri).
Red: Nu cred că ar trebui să-ți faci asta Andy. Sunt doar vise de doi bani. Mexicul este la naiba-n praznic, iar tu ești aici, și așa stau lucrurile.
Andy: Mda, așa e. Așa stau lucrurile. Mexicul e acolo, iar eu sunt aici. Presupun că totul se rezumă la o alegere simplă. Ocupă-te de viață sau ocupă-te de moarte.
replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiță, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dublu infarct
Edmundo avea două inimi
una mai mare și una mai mare
așa se născuse singur
într-o duminică după Paște
și asta fiindcă Speranzza mama lui
îl făcuse din flori
floarea- soarelui și ochiul-boului...
nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulțime de oameni
chiar și un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel
se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
de nici un meteorolog
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la Mexic și moarte, dar cu o relevanță mică.
Cine m-a ucis
Sunt deja un om mort și-asta pentru că
nu mi-am mestecat conștiincios hrana
și-am băut mult prea mult whiskey și rom, votcă și gin,
bere și urină mexicană îmbuteliate; beau câte-un galon,
calde și mirositoare, și-apoi le reciclez în sucul meu matinal,
înainte de-a mă așeza să răhățesc cărămizi fierbinți de sushi
și alge marine nedegerate-n în oala de porțelan a morții,
acolo unde picăturile de sânge nu mint
și vaporii de urină-s martorii bolilor fiecăruia.
Sunt deja un om mort,
doar ziua morții rămâne singurul semn de întrebare....
De-aia nu mă aștept deloc să fiu acuzat de propria mea asasinare
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Mexic, șobolanii preferă să moară de foame decât să mănânce ceva iute din pubele. Iar experiențele de laborator în care cercetătorii au încercat să dreseze animalele, astfel încât să poată ingera aceste mâncăruri, au eșuat. Emoțiile umane sunt însă flexibile. Putem învăța să ne bucurăm de ceva care inițial nu ne era numai indiferent, ci ne provoca și repulsie.
Stefan Klein în Formula fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Edmundo avea două inimi
una mai mare și una mai mare
se născuse singur-singurel
de Paștele Cailor
Speranzza
mama lui îl făcuse din flori
curu găinii și ochiul-boului...
Edmundo nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulțime de oameni
chiar și un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel
se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțumită lui Dumnezeu, către 1880 întreprinderea Van Haeren e înfloritoare. Samuel se îmbarcă din dorința de a cunoaște lumea. Pe vremea aceea, încă nu împlinise treizeci de ani. Cine știe de ce, transportă arme în Mexic, iar imediat după aceea e văzut întreținând relații strânse cu indienii Sioux din Statele Unite. Acolo întâlnește un metis, pe un anume Luino, urmărit pentru comerț ilicit de arme și de alcool. Luino e socotit și se consideră el însuși unul dintre cei mai buni prieteni ai indienilor Sioux: fusese adoptat de un trib și se însurase cu fiica șefului. Hăituit de federali, se deghizează în babă, ceea ce-i aduce o poreclă răutăcioasă din partea anumitor adolescenți. Și totuși se spune că alcoolul lui e otrăvit, iar prima pusă pe capul lui, "mort sau viu", urcă de la 100 la 250 de dolari.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis II
E-o miriște pe care-o ploaie neagră cade.
E un copac maro ce singur stă acolo.
E-un șuierat de vânt ce-nvăluie colibe goale.
Ce tristă-i seara asta.
Dincolo de cătun
Blânda orfană adună ce-a mai rămas în urmă.
Ochii ei lucesc rotunzi și aurii-n amurg
Și poala ei râvnește Cerescul Mir.
Când s-au întors
Păstorii au găsit dulcele trup
Putregăios în mărăcini.
O umbră sunt, departe de întunecate sate.
Tăcerea Domnului
Băut-am din al codrului izvor.
Pe fruntea mea metal rece pășește,
Păianjeni inima-mi caută.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Mexic și moarte, adresa este: