Toți marii oameni politici sunt niște lași fără egal. Dragi contemporani, dacă voi muri înainte de a demonstra (prin tot ceea ce știu despre aceste canalii), vă rog să mă credeți pe cuvânt, căci știu ce spun.
citat celebru din Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu
Noi ne iubim de mult, și fără ură,
Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură;
Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău,
Și totuși parcă ne desparte-un râu.
Ce ne desparte nici nu știm prea bine,
Dar știm de undeva că răul vine,
Ca de sub sol un gaz otrăvicios -
Se ofilește tot ce-a fost frumos.
Io-s vinovat ori tu ești vinovată?
Viața toată-i pată lânga pată.
E prea târziu să ne mai despărțim.
Nu mai e tare mult, mai stai. Murim.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veșnicul răsărit
Primește-această floare-n dar,
Un galben trandafir în floare
Ca luna plină-n codrul rar
Când seara-n liniște răsare.
E semnul dragostei ce-o port
Ființei tale totdeauna,
Iar când voi fi de mult un mort
Privește cum răsare luna.
E galbenul de pe obraz
Al celui ce pe veci dispare,
Al soarelui ce-asfinte azi,
Dar mâine iarăși va fi soare.
poezie clasică de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor
Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte,
Glasul omului sărac
Fața căruia nu minte,
Glasul vântului în șoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuțite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naștere-n mormânt,
Glasul de oștean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul pietrelor
Glasul pietrelor ce tac
Stând de strajă pe morminte
Glasul omului sărac
Fața căruia nu minte,
Glasul vântului în șoapte
Printre frunzele pădurii,
Glasul păsării de noapte
Când ascut cuțite furii,
Glasul inimii ce bate
Făr' a spune răspicat
Dacă-i de singurătate
Ori de-un rău nevindecat
Nu al inimii, ci-al lumii
Răsădit în sânul humii
Supt din neam în neam pe rând
De la naștere-n mormânt,
Glasul de oștean ce moare
Făr' a cere răzbunare,
Mii de glasuri îngropate
Ce rostite-ar fi: Dreptate...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci,
Veți avea cămin și alte cele
Dar așa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieții mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.
Anii vor veni mereu șiraguri
Ca soldații la cazan flămânzi.
Din viața ta de miez și faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.
Ce bătrână, palidă și goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Mihai Beniuc despre moarte, adresa este:
